Rondelul oglinzii

Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă,
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
De multe ori mă văd precum un cerșetor la fereastră,
Un om ce așteaptă-n tăcere, sub tindă.

 

Sufletul tău îmi e a inimii oglindă buclucașă,
Și prea ades temeri și emoții în ea se perindă,
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă.

 

Din cioburile firii frânte doar iluzii deșarte sclipesc,
Nu-s vorbe, sunt doar ecouri ce trist se ridică
Prin suflet, c-o vrednicie întrucâtva ostășească.
Pierdut pe-ale iubirii profunde și pierdute alei pășesc
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă.

4 Comentarii

  1. joita lucian 19 august 2011 la 16:20 - Raspunde

    Eminescu??:))

Dă-i un răspuns lui Robin Molnar Anuleaza raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.