Măsura inimii dă măsura gesturilor, cred eu. Oamenii buni, pur-buni, vor face întotdeauna cele mai frumoase gesturi de bunătate, oamenii educați să fie buni vor face gesturi decente, iar oamenii răi vor face doar accidental fapte bune.

Personal, eu mă bazez pe intuiție, pe instinct și pe karma pentru a determina din primele secunde dacă un om este bun, educat să fie bun sau dacă este rău, însă nu pot să nu remarc faptul că un om pur-bun sclipește printre oameni ca lumina unui far pe țărmul oceanului.

Întrucât doar prea puțini oameni sunt pur-buni, se pune întrebarea dacă ne putem simți comod în apropierea lor pentru a le accepta bunătatea și pentru a o disipa, la rândul nostru, și altora.

Pe mine, de exemplu, aproape că mă doare bunătatea pură, tocmai pentru că este atât de rară!

Voi cum stați?