Zece doi zece…
Fiindcă după lupte seculare ce au durat o lună, mi-am pus și eu cardul de memorie în telefon ca să pot folosi reportofonul, și fiindcă mi-am notat câteva idei de articole în gara din Deva direct pe reportofon, în tren m-am apucat să ascult înregistrările ca să scriu articolele.
Ei bine, nu știu ce setări am uitat puse pe telefon, dar cert este că atunci când i-am dat să ascult prima înregistrare, când trenul încetinise și se auzea tot, din difuzorul telefonului meu vocea mea a început să cânte pe ritm de reggae:
– Zece doi zece, probă, probă, fânul se uscă mai bine pe sobă…
Am crezut că intru în pământ de jenă! Cum naiba să mă fac de cacao în halul ăsta?
Măcar era vreo duduie blondă, ingenuă, poate chiar fană FânFest prin compartiment?
Nu, nu era. =)) Și dacă ar fi fost…
Da’ stii ca esti haios ? 🙂 Ce-am mai ras la cugetarea asta profunda :))
Da, profundă ca suprafața unui pahar cu apă! =))
La Barock Fest, trupa Krepusukul au făcut probele de sunet pe melodia „Doi zece”. Au zis că va apărea pe următorul album. În glumă desigur. 😛
Bună asta! =))
=)))) asta da experienta. Cred ca as fi ras cu lacrimi daca eram de fata… si crede-ma ca nu mi-ar fi fost catusi de putin jena fata de tine. Pana la urma ai fi ajuns sa razi de rasul meu
Păi n-aveau cum să nu râzi! =))