Regretul unui blogger
Dincolo de zăpada de afară ce strălucește prin absență, dincolo de călduroasele urări seci și de câinoasa luptă pentru belșugul mesei, dincolo de gerul de afară și de căldura din case, se pare că ghiața adevărată e în noi…
Realizez că, în inimile vecine, iubirea nu mai este de mult o văpaie fierbinte și arzătoare, ci un fel de jar molcom ce mai este doar un pic călduț, precum o cană de ceai pe jumătate consumată. Și nu mă refer la iubirea amoroasă sau la iubirea de sine, ci la ceva mult mai profund: iubirea adevărată de oameni.
Biserica o propovăduiește, fără a o avea, oamenii o ignoră, în general fără a o cere de la ceilalți, în timp ce unii o mai caută, fără a o găsi, iar năluca asta a umanității sărăcește spornic din cauza unui derizoriu: „aia e”, fără de început și fără de sfârșit. Și știți ce simt? Simt că umanitatea se termină atunci când începem să ne amintim de dragostea de oameni doar în pragul sărbătorilor, în restul anului fiind mai câinoși decât șacalii.
Din păcate, însă, celor cărora le „sună” textul ăsta nu citesc bloguri, ci bilete de loterie sau meniuri de pizzerie. Cel mult.




Prima chestie: „ghiața” poate „gheaţa” 😀
A doua chestie: eu nu sunt de acord cu tine. Am cunoscut oameni care iubesc cu atata pasiune de nici nu iti poti imagina. Ma uit la parintii mei, la unii prietenii dragi mie. Si vad cum iubesc cu pasiune, imaculat. Si ma bucur enorm ca ei sunt langa mine. Nu cred ca as putea sta langa niste oameni lipsiti de acest sentiment.
1. Just.
2. Ești norocoasă.
Nu mai e, acum avem inlocuitori: telefon, laptop, internet si toate prostiile din lume. Suntem preocupati de toate prostiile posibile si rare sunt momentele cand ne dam seama ca trebuie sa apreciem cu adevarat tot ceea ce avem langa noi.
Nu sunt sigur că înțeleg…
Si eu am avut niste iesiri …ca sa zic asa …..de sarbatori apropo de final…si am spus ca tre sa devin ceva mai bun …macar acum!…dar cam ai dreptate…de ce numai acum!/
Amu, nu știu ce să zic. =))
Eu cred ca este regretul unui OM, dar zic mai bine, decat sa regretam, sa fim noi insine asa cum ne place. Cei apropiati care chiar conteaza pentru noi, ne vor face sa ne bucuram de noi prin ei.
P.S. Continui sa te citesc de oriunde sunt. Multumesc!
P.S.2 Cam scurta pauza de scriere cu ocazia Craciunului offline 🙂
Da, se prea poate să fie om. 😉
Vizavi de cel de-al doilea PS: atâta am putut sta deoparte de tastatură.
Da’ pe unde ești? 🙂
Am fo` prin nametii din Maramures! Dar ho, gata, iaca-ta-ma-s…pentru o vreme 🙂
No i-auzi. Ai fost prin Maramu, deci. Sper că ai adus niște țuicomicină d’aia bună 😀
Da! Am adus horinca. Imi dai de veste cand mai mergem la ceai si te pricopsesc cu „o portie” de horinca din asta 🙂
Sună bine 😀 Ce faci weekendul ăsta? 🙂
Diseara plec la Cheia. Poate duminica seara sau saptamana care vine?
OK, am notat. Îți dau mail și vedem 🙂
@robintel nici eu nu inteleg, ca daca as intelege, as mai schimba cate ceva 🙂 M-au napadit regretele pe final de an 😀
Să nu regretăm, zic.