Un pumn în gura bloggingului etic
OK, știu că sunt printre singurii copii care mai vorbesc despre etică în ziua de azi. Mi se rupe. Am ceva de zis și mă folosesc de blogul personal pentru a-mi exprima punctul de vedere.
No, dragii mei, zilele astea sunt supărat când văd că mai multe bloguri destul de cunoscute s-au apucat să spele și să lingă câțiva oameni politici suspectați, cu temei serios, că ar fi infractori.
Amu, fiecare scrie ce vrea, se bagă în ce lătură vrea, dar parcă îmi stă în gât să primesc lecții de etică de la unii care-i preaslăvesc pe niște oameni ce au acționat lipsit de etică, lucru care mă pune în imposibilitatea morală de a mai avea vreun pic de stimă sinceră față de cei în cauză.
OK, înțeleg că și blogurile pot fi folosite pentru a manipula masele, doar acesta este primul lucru pe care îl vede un politician, dar parcă mi se pare o palmă grea și necuvenită la adresa bloggerilor care, din cauza unor astfel de elemente, ajung să fie văzuți ca păpușari de campanie, spălători – lingători de cadavre, lichele manipulatoare și alte asemenea specimene de o mai joasă făcătură morală.
Iar mie nu mi se pare drept. De ce să fim cu toții băgați în aceeași oală din cauza intereselor pecuniare ale unora? De când aplaudacii monștrilor penali ai tranziției sunt etaloane ale eticii și își permit să dea exemple de cum să faci bani cinstiți, când cinstea nu este un lucru care îi caracterizează?
Așa că, dragii mei, vă rog să fiți atenți la spălătorii publici de conștiințe private. Au început să mișune pe net, mai ales că la anul va fi campanie electorală, știind că e ușor să te spășești când ai contul plin de bani necinstiți. Atenție la cine și ce zice și, mai ales, de ce.
Iar eu, până una – alta, o să-mi mai iau câțiva pumni în etică. C-așa-i în blogging. Și nu, nu mă plâng, ci doar pregătesc terenul pentru ce va urma, dacă va fi nevoie să lupt cu nesimțirea, de la nivelul meu de proletar.
În fine, unde vom ajunge în ritmul acesta?
Cred ca asta tine de fiecare: ce informatii vrei sau nu sa acumulezi de la un articol al unui blogger (oricare articol, oricare blogger). Si tind sa cred ca predomina oameni cu toata mansarda pe casa care citesc si se informeaza de pe aceste medii.
Cat despre cei care se vand politicienilor…nu o sa uit niciodata faza cu Zoso si base. Nu am nimic cu Zoso, il admir pentru ceea ce face si ca a ajuns unde este acum prin munca sa, dar … parca filmuletul ala mi-a stat in gat.
Dar ata ete. Am luat lucrurile ca atare si am preferat sa nu dau atentie prea mare unui asemenea lucru
Momentan Băse nu este urmărit penal. Și, dacă ar fi fost, Zoso n-a scris că e nevinovat și că totul este o manipulare, îmbârligând informația, deci exemplul nu este concludent. Altfel, și eu aș vrea să-i iau un interviu lui Iliescu. Aș vrea să-l întreb câteva chestii… =))
Eu mă refer la cineva plătit să-l spele pe un penal.
p.s: daca nu mai dau pe la tine iti doresc de pe acum un an nou plin de bucurii si tot ce iti doresti
Da, îți mulțumesc frumos. Asemenea și ție! Și să ne citim voioși și sănătoși și în 2012.
cireşica, ai refuza ocazia de a-i lua un interviu preşedintelui ţării, indiferent de opţiunile tale politice?
Recunosc ca nu stiu ce sa raspund. Pe de o parte la primul impuls as spune ca nu, ca as accepta sa fac acest interviu, dar pe de alta parte imi este frica de reactia mea in fata sa.
Nu neaparat prin jigniri si insulte, ci prin reprosuri. Stiu! Nu sunt in masura sa ii reprosez nimic pentru ca sunt sigura ca eu nu as putea fi in locul sau. Sau ca nu as putea schimba ceva.
Din pacate/ fericire nu am fost pusa in aceasta situatie si nu stiu cum as „actiona”.
P.s: iti multumesc ca ai raspuns intr-un mod placut si ca nu m-ai luat la misto. Inclin palaria in fata ta. Poate pentru tine nu conteaza acest gest din partea unei neica nimeni, dar eu apreciez oamenii care raspund diplomat in situatii in care nu sunt aprobati.