Regret matinal
S-a ofilit parfumul tău pe perna mea
Iar pielea ta de catifea, călduță,
Nu-mi mai atinge pielea, of drăguță!,
Aș vrea să te mai am în viața mea!
În vis port un circ singuratic și misterios
Și mâna mea te caută în așternutul călduros
Negăsindu-te, firește, fiindcă tu
Doar m-ai vrăjit, doar m-ai iubit și ai plecat.
Ciudat de faina…uneori, citind astfel de versuri, ma regasesc, alteori nu vreau sa ma gandesc la asta. Sper sa nu ajung sa nu-ti mai citesc blogul din cauza sentimentalismelor :))
=)) Ce încurajator!