Mă-ntreb ce ce-n octombrie pică frunza,

De ce-nfloreai în serile de mai,

De ce cu spini împodobit-ai roze,

Şi ce otravă ai sădit în crini.

Mă-ntreb de ce ai ochii atât de calzi,

De ce-i atât de tandru glasul tău,

Şi de ce doare nagraita şoaptă

Care a răsărit în gândul tău.

Mă-ntreb de-a fost sau nu ce-a fost să fie,

Şi dacă totuşi m-ai iubit,

Mă-ntreb dacă sădeşti o păpădie

Trăi-va până la asfinţit?

Mă-ntreb şi tac, ascult şi-aştept, dar văi,

În clipa-n care scânteieri o mie

Din ochii noştri calzi şi orbi vor licări

Mă-ntreb dacă va fi doar nebunie

Sau doar un vis haotic de copii.

Te-aştept, dar tac,

şi totuşi mă aştept,

Ca spinul ce mi l-ai sădit în suflet

Să îl transformi subit în curcubeu.

DLnH