Dacă o jumătate dintre cetățeni și-ar fi făcut temele pe bune, n-am fi ajuns aici, într-un ridicol comic de un tragism epic. Ieri, de exemplu, s-au scumpit iarăși toate cu câte puțin, nu cum mult, cât să nu se încingă spiritele. Nimeni n-a observat, în euforia generală de 1 Aprilie.

Se și explică de ce în magazin, aseară, era un singur sortiment de ulei românesc, îi și fac reclamă gratis, poate nu s-o închide și firma aia: Untdelemn de la Bunica, printre alte paisprezece sortimente, din Ungaria, Bulgaria sau chiar Germania.

E logic, omul economisește câțiva bănuți, urmărind valoarea imediată a produsului său și fără a analiza în perspectivă și implicațiile ne-sprijinirii industriei sau agriculturii autohtone. Și mă întristează toți suporteri Sabinei care n-au mai cumpărat ceva românesc din 1998. Desigur, eu sunt ăla lipsit de patriotism, care nu folosesc decât produse românești, iar ei sunt adevărații patrioți, cu murături bulgărești, mezeluri ungurești, nemțești sau austriece, dar cu inima plină de românism, în timp ce merg să se petreacă în Sudul Franței sau pe aiurea, prin străinătate.

Pe cuvânt, încep să-i înțeleg pe marii români plecați în exil, și cu care desigur că ne mândrim: au plecat alungați de prostia care-i asfixia, retezându-le spiritul creativ.

Până s-au ofticat toți cu ungurii și nu știu ce, s-a băgat timbrul de mediu pentru toate mașinile, inclusiv pentru cele care erau scutite, iar banii o să meargă în metroul bucureștean, nu în mediu, s-au scumpit pașapoartele, carnea, gazul, asigurările RCA (până în Rai și înapoi) și naiba mai știe ce s-a mai scumpit, că nu mai pot ține pasul – nici măcar mintal – cu scumpirile.

Bravo, bă, am mușcat-o a patruzecea oară cu trucul ăsta ieftin. Bravo. Merităm un os, că de carne nici nu se pune problema, pentru că suntem la fel de orbi precum ăia din Coreea de Nord, ce salivează numai la gândul că le-o da Kim să guste niște cărniță de american, în sânge.