Alba Golf Challenge (2013)
În weekendul 10 – 11 Mai 2013, la Pianu în județul Alba a avut loc o nouă ediție a Alba Golf Challenge, unde am avut plăcerea să particip și eu.
Desigur, mai puțin cu jocul, mai mult cu observatul, întrucât campionatul era unul mixt, pentru amatori și profesioniști, internațional. Așa că am făcut câteva fotografii pe teren, sper să vă placă.
Apoi, pentru că nu puteam sta în soare fără să jucăm ceva concret – am făcut-o a doua zi, de ne-au luat toate cele! – am plecat într-o excursie/ aventură offroad, pe un drum de pământ de nu prea am mai văzut. Cu Smart-ul n-aș fi avut nicio șansă, și chiar și c-un SUV cred că ne-am fi chinuit. Așa, am călătorit într-un gipan de lux, Hilux, extraordinar, de am rămas toți mască ce poate mașina aia.
- Ne-am început drumul spre cătun pe un segment neasfaltat, în schimb, în sat , drumul era asfaltat
- Mi-a plăcut că oamenii făceau agricultură pe deal, cultivând și dumnealor ce se putea
- Apoi, după școală, drumul asfaltat se termina, și începea segmentul cel mai greu
- Înțeleg că oamenii au folosit ce materiale au avut la îndemnă, dar parcă lemnul mă doare
- Niște pășuni interesante se deschideau la marginea satului, cu niște țarcuri în perimetrele împrejmuite, n-am mai văzut
- Aici, oamenii încă se îmbracă tradițional. Întrucât nu era sărbătoare în calendar, cred că dumnealui sărbătorea Ziua Națională pe stil pre-comunist, la 10 Mai, căci la 10 Mai 1877 România a devenit stat independent
- Cumva pasajul acesta mi-a adus aminte de casă, de zona Brădet, unde – tot așa – drumul este străjuit îndeaproape de copaci
- Frumosul este un fel de noblețe a sufletului și mi-a plăcut să văd această grădiniță cu flori mov cocoțată taman în vârful dealului
- Aici este teritoriul vitelor, iar vacile merg pe drum
- Cumva, vacile se uitau curios la noi, ca la niște ciudățenii, semn că nu prea au văzut mașini pe acolo
- Mi-a plăcut faza asta. Vaca din imagine dormea în mijlocul drumului și nu catadisea să se ridice, să ne facă și nouă loc. Un orășean ghibon ar fi claxonat, dar șoferul a mers frumos pe lângă, iar vaca n-a fost deranjată. Am numai respect pentru așa blândețe.
- În față e drumul, în laterală e prăpastia
- Drum cu adevărat accidentat
- Așa se rezovlă amiabil chestiunea priorității pe acel drum c-o singură bandă pe sens
- Uliu pregătindu-se de atat. Nu e doar un uliu care planează liniștit, nu, peste câteva momente – după ce l-am fotografiat – l-am văzut plonjând în atac
- Intersecție de drumuri accidentate, de nici nu mai știi pe unde s-o iei, sau ce să ocolești
- Drumul accidentat prin pădure mi se pare cumva foarte plăcut, că e interesant și umbrit
- Se vede că eram, deja, destul de sus, dacă până și stâncile au început să iasă la suprafață
- Vaci la păscut pe marginea drumului, o desfătare vizuală
- Drumul intră în pădure, înainte de zoa numită La Cărări
- Drum pe lângă lemne tăiate
- Cred că cea mai frumoasă grădină pe care am văzut-o vreodată!
- Gospodărie de cătun
- Milux-ul cu care am urcat – impresionantă mașină
- Defender-ul celor de la Salvamont Alba
- Tot fwelul de copaci înfloriți într-o grădină
- După un urcuș scurt, drumul ne duce La Cărări
- Aici, La Cărări, toată populația din văile învecinate se mută peste vară cu oile și vitele, de la mic la mare
- Pentru a trăi la Cărări, copiii termină școala înainte de 1 Iunie și încep după 1 Octombrie
- La 1 Iunie, pe aceste coclauri, bucuria regăsirii cu vecinii este sărbătorită cu o mare petrecere
- Niciodată n-am înțeles ce-i cu gropile acelea la munte
- Drum accidentat – Pe unde alegi să mergi?
- Așezarea temporară numită La Cărări este organizată pe un fel de platou din vârful dealului străjuit de râpe abrupte
- Dacă plouă sau dacă nu este vară, drumul este impracticabil pentru autoturisme
- Coșul cu băuturi, de la pensiunea Faur de lângă Sebeș – Am cumpărat trei litri de sc de mere, separat, ca să am ce bea, în timp ce scriu aceste rânduri
- Probabil cea mai bună plăcintă pe care am mâncat-o în viața mea: plăcinta cu ceapă, iar cea cu mere a fost extraordinară, în timp ce plăcinta cu urdă a fost doar bună
- După ce ne-am ospătat omenește – Le mulțumim frumos gazdelor! – am purces înapoi la drum, de data asta pe un drumeag ceva mai bun
- Drumul accidentat coboară destul de frumos și, cu excepția a două locuri, poate fi lejer bătut de orice autoturism cât de cât mediu de înalt, gen Dacia sau Logan
- Am rămas, cumva, impresionat de zona numită La Cărări. Deși e pe deal și urci de n-ai aer, platoul este larg și nu poate fi străbătut pe jos într-o oră
- Credcă văile din jurul Sebeșului
- Un IMS roșu parcat pe marginea drumului – Nu sunt sigur că pe aici ar fi nevoie de numere de înmatriculare valide sau de rovinietă
- O coborâre mai abruptă
- O urcare abruptă pe lângă niște obiective neașteptate – două eoliene în vârf de deal
- Uau, am rămas mut de frumusețea drumului printre salcâmi înfloriți. Imaginați-vă că am fost împresurați de fori vreme de un kilometru
Trackbacks/Pings