În Cluj – Napoca este un fel de muzeu mai puțin obișnuit, numit Muzeul Turnul Pompierilor, pe undeva pe lângă Piața Mihai Viteazul. No, și cum eram eu pe acolo, plimbându-mă, mi-am dorit să intru. Numai că era închis. Bine, era închis de multă v

E frumoasă. Mă rog, iarna e și mai faină, când luminile colorate din piață luminează pe sub zăpadă, colorând-o în mici petice unicolore pe sub albul pur, ca un covor de palete diverse așezat ca o comoară pe sub picioarele noastre.

Nu pot să nu mă plimb prin oraș și să nu-i simt picăturile de emoție sfărâmate prin diverse mici detalii arhitectonice, nu pot să rămân orb la frumoasele inflexiuni pline de imaginație ale arhitecților de altă dată, nu pot să nu mă întreb: oare cum au fost

Munca se vede peste ani. Și, mergând pe o stradă din Cluj, am văzut-o. Cred că pentru fiecare metru pătrat de fațadă s-a muncit mult, cum s-a muncit pentru pentru fiecare înfloritură. Știu că până și pentru cel mai mic detaliu cineva a depus un mic efort.

Dacă vrei să te bucuri de orașul pe care-l locuiești, trebuie să te plimbi prin orașul tău ca și cum ai fi un turist, trebuie să vrei să-l descoperi și să-i simți pulsul ascuns, să-i auzi șoaptele ascunse, să-i vezi ungherele și cotloanele ascunse dar delicios de frumoase.

Partea bună e că sunt faine de tot aceste două balcoane (sau terase) de Cluj. Partea nasoală e cu firele alea de tot felul, de la iluminat public la internet și alte telecomunicații. De aceea ar fi bine să se îngroape cablurile.

Urăsc Turnul BRD din Cluj Napoca pentru că mă face să mă simt atât de umil încât îmi vine să-mi fac cruce de fiecare dată când trec prin fața lui, exact ca la o biserică. Și e nașpa. Adică, no, vorbim despre un sediu de bancă, nu despre un templu

În Cluj Napoca, pe strada 21 Decembrie 1989 se află o casă memorială a revoluției. Sunt curios ce se va întâmpla cu ea, ținând cont că în zonă vor fi demolate niște case pentru a face loc clădirii filarmonicii ce se va construi.