Nu port în suflet ferecate decât celulele unor vechi iluzii
Și-n cazemata gărzii am doar prăfuite, sentimentale confuzii.
Dar camera de bal pe care mi-ai dăruit-o c-un sărut
Am s-o păzesc cu doi dulăi ce iute se asmut.

În grădina secretă cu roze negre și uscate voi
Ascunde cheia gândurilor triste sub un mușuroi,
Și-n cazemata gărzii am doar prăfuite, sentimentale confuzii.
Nu port în suflet ferecate decât celulele unor vechi iluzii.

În pădurea neagră de lângă izvorul cu apă termală
Voi ascunde din poetul acesta furia cea temperamentală,
Iar la intrare, înspre ruginita poartă unde astăzi duzii
Nu mai fac fruct, căci s-au uscat, voi pune o clipă banală.
Și-n cazemata gărzii am doar prăfuite, sentimentale confuzii…
Nu port în suflet ferecat decât celulele unor vechi iluzii.