Şi cu farul ăla. No, se face că este vreme bună, îngrijitorul farului este salutat de un prieten de pe o şalupă. Tentat de ispita noilor orizonturi, îngrijitorul farului începe să-şi facă un iaht. Când iahtul este gata, vine furtuna. Loveşte farul. Marinarul din larg este debusolat.

Îngrijitorul ia bricheta Zippo sau ce-o fi şi-i dă foc la iahtul proaspăt terminat. Acesta ia foc. Marinarul vede focul te pe ţărm şi acostează în mijlocul furtunii!

Ce face? Păi marinarul ăla a făcut şcoala de marină la seral şi fără frecvenţă, sau cum? Că regula de bază este să te îndepărtezi de ţărm, dacă este furtună, ca să nu te loveşti de stânci. Dar no, cine a conceput reclama nu avea nici cea mai mică umbră de cultură generală în domeniu.

Cum naiba să faci aşa o reclamă? Că poate se găsesc unii pescari să pună botul (de la coniac, să zicem) şi eşuează între stânci, în felii de câteva kilograme. Nu, nu ştiu să înot, dar ştiu că în caz de furtună toate navele trebuie să meargă în larg, dacă nu sunt bine prinse, cu parâme duble, la chei. E ca şi cum ai face o reclamă în care cineva merge la pescuit la copcă. Vara.