Și totuși, unii nu se grăbesc

Și totuși, unii nu se grăbesc, dându-ne speranță. Și totuși, unii își găsesc timp să se joace pentru câteva secunde, dându-ne un zâmbet. Vedeți voi? În toată vâltoarea asta a modernității, unii oameni nu uită că au fost și ei odinioară copii. Și nu uită să zâmbească măcar o dată pe zi.

Vedeți voi? Ieșeam târziu de la muncă și mașinuța care înainte era parcată lângă o mașină gri, acum era parcată pe o scurgere înaltă. Nu știu cine a mutat-o acolo, dar simplul fapt că cineva a luat-o de acolo și a pus-o mai în siguranță, simplul fapt că cineva i-a acordat câteva secunde de atenție mă face să zâmbesc.

Poate că vom învăța, până la urmă, să fim mai buni și mai îngăduitori cu noi înșine.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.