Aparent, Adrian Călărașu are o treabă cu toți corporatiștii, pentru că, nu-i așa, corporatiștii sunt sclavi pe plantație și fără viață, muncesc 47 de ore pe zi, mănâncă șaorme de fițe, au mobil și laptop de la firmă și sunt niște roboți antrenați.
Ce mai, sunt un gunoi al societății, sunt corporatistul din liftul tău, cel care nu face sex, dar face PIB, ca să tot citez de pe site-ul meu favorit de umor de calitate (e pe bune, uitați-vă în dreapta). Sunt, cum ar veni, omul din liftul tău.
Așadar, corporatist fiind, vă rog să mă dresați. Așa că, la super-ofertă, azi accept sfaturi de la oricine. Sigur, îmi permit dreptul de a refuza să și urmez sfaturile, dar de primit le primesc. Dresați-mă, așadar.
Urcă-te în liftul din clădirea în care lucrezi când e plin și după ce se închid ușile urlă cât te țin plămânii: bombăăă!!!
Cu o treaba m’am linistit macar … fac sex la greu in continuare, ca are cine sa faca pibu! Sa iti dea Dumnezeu putere de munca si sananate sa te ti de ea! =))
Corporatist sau nu, valoarea si caracterul unui om sunt mult mai importante. Cati isi permit sa refuze un job bun doar din “moftul” de a nu fi corporatist…ca si cum acest termen te-ar arunca intr-o anumita tagma … cam stupid si foarte subtire ca logica…in fine, de frustrati n-o sa ducem niciodata lipsa.
Sfaturi nu prea sunt de dat…traieste asa cum simti si lasa-i pe frustrati sa se chinuie in continuare!
Mai bine mă fac că mă beșesc.
Da, noi să fim sănătoși! =))
Cred că depinde de corporație.
No comment
Pingback: A fi sa a nu fi corporatist