Robintel » Poezii

Crucea sfintei mele iubiri

Robin Molnar — Tue, 06 Dec 2011 14:08:37 +0000

La tine s-a oprit drumul lung al micilor cuceriri,
Și ești strângerea de mână atunci când mi-e bine,
Ești mereu pe calea dulce a regăsirii totale de sine…
Doar tu, femeie, ești crucea sfintei mele iubiri!

Caternul descompunerii de toamnă

Robin Molnar — Sat, 12 Nov 2011 08:13:45 +0000

Peste văi, peste dealuri și podețe și păduri
Promoroaca șade aspră și rece, ca un văl,
Vântul adie încet, în mlaștină e plin de nămol
În care, gloată, gloată putrezesc vreascuri.

Catren ruginit

Robin Molnar — Thu, 10 Nov 2011 16:00:52 +0000

Surde, cuvintele și-au pierdut vechea rimă
Și tabloul iubirii ce-a fost să fie acum e pastelat,
Acurela picturii raiului ce odinioară l-am format
Acum este pătată cu vagi urme de rugină.

Rondelul oglinzii

Robin Molnar — Fri, 19 Aug 2011 05:00:21 +0000

Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă,
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
De multe ori mă văd precum un cerșetor la fereastră,
Un om ce așteaptă-n tăcere, sub tindă.

Sufletul tău îmi e a inimii oglindă buclucașă,
Și prea ades temeri și emoții în ea se perindă,
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă.

Din cioburile firii frânte doar iluzii deșarte sclipesc,
Nu-s vorbe, sunt doar ecouri ce trist se ridică
Prin suflet, c-o vrednicie întrucâtva ostășească.
Pierdut pe-ale iubirii profunde și pierdute alei pășesc
Mi-e sufletul spart și inima îmi e grotească,
Și iartă-mă că nu pot să mă uit în oglindă.

Rondelul drumului dureros

Robin Molnar — Fri, 12 Aug 2011 04:30:24 +0000

La drumul greu mă înham s-ajung la tine
Căci n-am mai pețit de mult fericirea,
Întrucâtva dorul de tine îmi e osândirea
De a nu fi făcut întotdeauna numai bine.

Să bâjbâi ca orbul prin ploaie îmi e menirea
Și trupul și gândul mi-e rană, o vede oricine,
La drumul cel greu mă înham s-ajung la tine
Căci n-am mai pețit de mult fericirea.

Iar câinii mă latră, mă mușcă și mă rup
Și drumul mă umple de colb și nevoi,
Spre tine trecutul mă poartă înapoi
Și crește în mine acum răstignirea.
La drumul greu mă înham s-ajung la tine
Căci n-am mai pețit de mult fericirea.

Rondelul unor preoți comuniști

Robin Molnar — Mon, 01 Aug 2011 04:00:34 +0000

Mai sunt încă lepre, mai sunt
Și tot comuniste și ele
La fel cum erau și acele
Când iadul era pe pământ.

Pe-atunci eram bujor în avânt
Răzbind printre oameni și rele,
Mai sunt încă lepre, mai sunt
Și tot comuniste și ele.

Zadar al conștiinței cuvânt
Aștern în mod public, căci ele
Noi temple își fac pe pământ
În ciuda opiniilor mele.
Mai sunt încă lepre, mai sunt
Și tot comuniste și ele.

[Tribut lui A. Macedonski]

Rondel sacru și profan

Robin Molnar — Thu, 30 Jun 2011 09:30:49 +0000

M-am trezit de dimineață în mine c-un demon și-un sfânt
Fiindcă pentru mine raiul a coborât de cu seară pe pământ,
Și cresc tumultuoase în mine speranțe ce prind rotund contur
Între astăzi și mâine și miercuri și-i totul liniștit și clar împrejur.

Iubirea nu doare și-i moale și pufos împreună cu zile de-a fi
Ca-ntr-un cântec onest și pervers, draga mea, oh, de ai ști!
Fiindcă pentru mine raiul a coborât de cu seară pe pământ,
M-am trezit de dimineață în mine c-un demon și-un sfânt.

Mi-e sacrul și profanul totuna, de mi-este cu tine, cu noi,
Și ne vom iubi ca orbeții într-o noapte toridă, plăcută de joi,
Ne-am aduna zâmbetele ferice mii și mii și ne-am preface
În niște țestoase ce merg agale spre fericire, în carapace, dar
M-am trezit de dimineață în mine c-un demon și-un sfânt
Fiindcă pentru mine raiul a coborât de cu seară pe pământ.

Rondelul oscilant dintre iad și rai

Robin Molnar — Wed, 25 May 2011 07:30:24 +0000

La capătul dinspre ură al iubirii,
La intersecția oscilantă dintre iad și rai,
Undeva între gura ta și ce-o mai fi…
O parte din mine a leșinat vizavi.

Mă voi culege de pe jos, ce te-așteptai?,
Doar n-a înflorit încă pomul nemuririi
La capătul dinspre ură al iubirii,
La intersecția oscilantă dintre iad și rai.

O să mă lepăd, deci, de legea firii
Și o să sper în fugă că o să mai stai
Să îmi oferi voluptatea fericirii
Să simt că, totuși, mă vrei și mă ai
La capătul dinspre ură al iubirii,
La intersecția oscilantă dintre iad și rai.

- Mai stai!

Robin Molnar — Mon, 23 May 2011 09:30:25 +0000

Cu degetul încă tremurând îmi scriu pe nisipul umed iubirea
Ce mi se scurge prin suflet ca printr-o clepsidră universală,
Mi-e atât de plină ființa de nebunia și pasiunea ancestrală
Încât ca într-o mare ce înghite țărmul mă împresoară fericirea.

Cu mâna păcătoasă al tău sân îl mângâi ca pe un fruct al pasiunii
Iar Adam și Eva ar fi fost, pe lângă noi, doar doi copii nebuni,
Căci noi ne înfruptăm amoroși, cu foame din fructul greu al rațiunii
Care ne lasă să ne aprindem în joacă, în suflet, roșii tăciuni.

Noi bătem râzând, beți și zgomotoși la poarta dintre iad și rai
Și ca-ntr-o luntre magică ne plimbăm între țărmuri păcătoase,
Paradoxal, noi încă suntem îngeri ai iubirii cu aripile luminoase
Și fiecare bătaie de inimă parcă urlă sălbatic: – Mai stai!

Catren plin de candoare

Robin Molnar — Thu, 21 Apr 2011 09:30:12 +0000

Nu iubesc decât un gest, o leneșă și dulce sărutare
Și nu trăiesc decât pentru a întregirii noastre clipă,
Nu tânjesc decât după a noastră bună ființă comună
Și cu tine și prin tine viața-mi este plină de candoare!