Ruginii cuvintele se-aştern pe foaie,

E ţipătul lumii ce stă să cadă,

Un ochi care nu vrea să vadă

Pe câmpul sterp numai ploaie.

Până şi cerul încet se înoadă

Umplând răsăritul de zoaie.

E ţipătul lumii ce stă să cadă,

Ruginii cuvintele se-aştern pe foaie.

Emoţia iubirii este mult prea fadă

Iar templul, cărarea şi drumul

Astăzi adăpostesc doar fumul,

Deşi până ieri era o intensă văpaie.

Ruginii cuvintele se-aştern pe foaie,

E ţipătul lumii ce stă să cadă.

OC