Măcar o dată. Eu am fost porc de mai multe ori, fără număr, fără număr, fără număr, vorba manelistului. Dar porc, nu aşa. Să vă povestesc o fază, în timp ce mă căiesc.

Eram prin clasa a XI-a şi, împreună cu un prieten, am fost invitaţi de vărul acestuia la un chef într-unul din căminele studenţeşti, la ziua unei fete, studentă. Normal, mergem. Era un chef destul de micuţ şi se asculta muzică latino şi românească. Normal, mă fac comod şi sorb un pahar de vin de casă, cât să-mi intru în formă. Eu sunt rocker dar atunci am avut revelaţia că pot să dansez pe latino. În fine, mă zbâlţâiam io p-acolo într-un hal nemaivăzut de fetele din cameră de le dădeam pe spate, în special pe ea. O vedeam dându-şi ochii pe spate la fiecare mişcare mai îndrăzneaţă de-a mea.

Atunci i-am pus gând rău. "Asta e viitoarea mea victimă." mi-am spus. Evident, contiunui să fac şou (show) şi la un moment dat domnişoara, mai mare decât mine cu vreo 2 sau 3 ani, cere piesa aia cu "Mi-e frică, mi-e frică să dorm singurică.". Oh, da, nici n-am priceput aluzia… Începem să dansăm noi doi pe piesa asta, cu tot felul de băgări în seamă şi atingeri vinovate. Ce mai, în momentul ăla eram "Buricul Pământului, Supraomul lui Nietzsche şi Cel mai iubit dintre pământeni." (314ra2 TM). Mă simţeam super bine, ce mai! După miezul nopţii ies un pic pe hol, din cameră, să mă răcoresc un pic. Stăteam lângă uşă pe hol, în noapte. Iese şi ea după mine şi fără să spună vreun cuvând mă sărută. Frăţie, mă sorbea, nu altceva. Deja îmi creştea nivelul de… inteligenţă.

Peste vreo cinci munte intrăm în cameră şi ne comportăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era secretul nostru, care făcea totul mai frumos, mai vinovat… Dansăm, etc. Se termină cheful. Era ora două dimineaţa, Sâmbătă. Tipul de la poartă râde şi-şi vede de treabă. Marţi mă sună cineva cu număr necunoscut. Era ea. Ceruse numărul meu de la prietenul cu care am mers la chef, care era rudă cu cel care ne-a invitat. Mă roagă extrem de prietenos să ne vedem Miercuri seara, pe la 20. Normal, mă duc.

Întârzii vreo 5 minute şi-mi cer scuze, etc. În cameră mai era un cuplu, care ne ignora complet. Ei se giugiuleau în pat, noi ne vedeam de ale noastre. Stinge becul la cameră dar lasă TV-ul pornit, un TV alb – negru la care se vedea rău. Mă serveşte cu un pahar de vin şi povestim tot felul de nimicuri. De "lene" mă întind în pat iar ea se întinde lângă mine şi-ncepe: "Ştii, cred că te iubesc. La ziua mea m-ai făcut să mă simt specială, ca o prinţesă. Nici nu ştii cât de mult înseamnă asta pentru mine…". În timpul ăsta io îmi fac de lucru cu ea, mângâind-o, la început mai timid apoi mai îndrăzneţ… Celălat cuplu din cameră deja se pusese pe problemă iar ea avea chef de poveşti, aşa că încep să o întărât! După vreo o jumătater de oră tremura toată în braţele mele şi se udase de era baltă. Apropae că nu mai putea nici şopti.

Ne sărutam cu foc şi, aproape pe nesimţite, am ajuns goi. La un moment dat:

– Ştii, eu sunt virgină.

– Nicio problemă, am să te iau încet…

Nici nu concepeam să n-o facem. Aşa că o iau încet. Cu virgine nu mai fusesem până atunci şi mi se părea aiurea că nu prea intră frate. A fost chinuială, nu altceva. În fine, restul cred că este evident pentru toţi… Pe la şase dimineaţa plec din cămin. Trebuie să plătesc o taxă de întrâziere (că am rămas în cămin după miezul nopţii). Plătesc. Baba de la poartă şi ghişeu se uită la mine ca la ultimul animal… Dacă era tot tipul ăla era mai bine. Asta e. Plec.

De-atunci n-am mai văzut-o. Nu că nu m-ar fi căutat tanti! [Porc, porc, porc…]

Peste o vreme aflu că tipul care ne invitase la ziua ei o iubea sincer pe ea şi aflase că pentru mine ea fusese doar o alta, fără, însă, a afla alte detalii… Nasol moment. Aşa de jenat eram de situaţie că mă feream să dau ochii cu el. Era băiat fain! În fine, nu mai aud nimic de ea. Termină facultatea şi pleacă din oraş. La un moment dat primesc un mail de la un site care-mi publicase poeziile în care ea se rugase de ei să-mi trimită un mesaj… O contactez şi schimbăm ID-urile de messenger. Discuţia a decurs cam aşa:

Ea: Bună, eu sunt…

Eu: Bună. [Parcă – parcă îmi aduceam aminte ceva, dar numele nu bătea…]

Ea: Te iert…

Eu: De ce? [No, amu ce am mai făcut?]

Ea: Ştii, ai fost primul bărbat din viaţa mea…

Eu: Aha. Acum cuplez…

Eu: Dar numele?

Ea: M-am măritat.

Eu: … [Linişte. Ce puteam să mai zic?]

Ea: Ştie, i-am spus.

Nici nu pot să descriu cât de nasol m-am simţit în clipele alea. Pentru mine ea era doar o alta, în timp ce pentru ea eu eram… acela. Şi nici nu puteam găsi o formulare diplomatică pentru fraza: "Ştii, pentru mine a fost doar sex.". Am crezut că îmi crapă obrazul de ruşine. M-am folosit de ea în ultimul hal. Puteam măcar să o sun sau ceva, dar mă simţeam în siguranţă cu "micul nostru secret" şi ştiam că nu va rupe taina, deci nu aveam ce păţi. Tot ea mă căutase să-mi spună că mă iartă, fără ca eu să mişc un deget să-mi cer scuze… Nici măcar nu credeam că am greşit. Măcar ştiu de unde mi se trag blestemele şi alte cele…