Stăteam eu liniştit în faţa unui magazin aşteptând un prieten care era înăuntru. Numai ce ieşisem, când o văd pe ea, o puştioacă de-o vârstă cu pedeapsa, ce ţinea în mână un băţ argintiu de la atâta aurolac. Şi era argintie şi pe mâna dreaptă, până dincolo de încheietură.

De fapt sigur n-am înţeles eu bine şi domnuca a folosit băţul pentru a picta ceva, de unde s-a şi umplut de insipraţie artistică… Totuşi, de săpun uitase?