Din ce în ce mai des, am parte de peisaje cutremurător de urâte. De exemplu, la Sântuhalm, lângă Deva, sediul Peugeot este gard în gard cu o casă dărăpănată ce stă să se dărâme. Jenant. Orbitor. Urât.

În Cluj, lângă Maestro Business Center, o clădire destul de elegantă, se află ruinele unei foste unități militare, o clădire de o urâțenie exemplară.

Și, serios dacă m-aș fi legat de asta, dar parcă s-a umplut țara de asemenea mojicii arhitectonice: lângă orice clădire care ar putea trece drept decentă, stă așezat un rahat arhitectonic de să-i împută ochii privitorului: clădiri roz cu marmura pe afară, turnulețe, coloane antice din fier beton, statui din gips sau fântâni arteziene semi-fabricate, toate puse strategic, ca niște piese pe o tablă de șah, în apropierea unor clădiri care ne fac cinste.

Oare autorităților nu le pasă că un secol de-acum vom avea acele urâțenii în cale?