Pe lungul drum ce m-aducea de la coasă te-am zărit,
Era seară, era vară, eram singuri și erai frumoasă,
Așa că fructul pasiunii coapte l-am cules grăbit
Și-acum, gândind la tine, mereu rătăcesc drumul spre casă.

Gândul meu mă poartă mereu spre acel fericit asfințit
În care tu, cam furișat ce-i drept, erai a mea mireasă,
Era seară, era vară, eram singuri și erai frumoasă.
Pe lungul drum ce m-aducea de la coasă te-am zărit!

În sufletul meu, obrazul tău poartă o anume roșeață,
Și să te iubesc nespus încă, ce-i drept, n-am obosit,
Deși pe altarul păgân al trupul tău sufletul mi-e răstignit
Și deznădejdea depărtării de trecut acum mă apasă!
Era seară, era vară, eram singuri și erai frumoasă…
Pe lungul drum ce m-aducea de la coasă te-am zărit.