Doi muguri de frunză, de cum s-au trezit
Și-au deschis inimile și sincer s-au iubit
Împărțind zile frumoase dar și ploi,
Fiindcă așa e vremea la noi.

Peste vară, vânturi și grindină au făcut
Din cele două frunze un cuplu tăcut
Care-n umbră se iubea, discret,
Ca-ntr-un romantic și vechi menuet.

Dar toamna a venit, spre fine de an
Și drama lor a fost că cele două
Frunze iubărețe n-au căzut simultan!