N-am fost la vot. Cu Monica Ridzi nu puteam să votez, în primul rând pentru felul în care a reacționat când a fost scandalul de corupție în care a fost implicată. Apoi, nu puteam să o votez pentru că a trădat și a fugit din barca PD-L în cea a PP-DD.

Monica Ridzi a fost în PD-L de când o știu eu ca politician. Amu s-a trezit că-i mai mare dragostea față de Dan Diaconescu. Jegos. Nu pot.

Apoi, Tiberiu Iacob – Ridzi, primarul Petroșanului, a sărit și el în barca PP-DD, după ce ani la rând a fost în PD-L. Acum s-a trezit și el că-i mai mare iubirea. Jegos, nu votez cu trădătorii de partid.

Apoi, cei doi s-au aruncat în aceeași barcă cu Haralambie Vochițoiu, un fost PSD-ist zburat din partid pentru că și-a uitat într-un local agenda cu șpăgile primite (nume, sume și posturi) pentru a numi oameni, când va fi…

Pe Haralambie Vochițoiu îl urăsc carnal, am avut de-a face cu el când eram parte din tineretul social-democrat. N-aș putea niciodată vota cu el și nu voi vota niciodată cu niciunul dintre aliații lui. Niciodată.

De la PD-L, la Petroșani candida cineva implicat în educație, cu o oarece atenționare din partea ANI pentru un posibil conflict de interese. Practic, un hoț neprins, pentru că ANI nu se aruncă la afirmații nefondate.

Sunt în Cluj Napoca. Ca să îmi exercit dreptul de vot, ar fi trebuit să conduc peste unsprezece ore dus-întors, dacă nu cumva dublu, din cauza vremii, și să ard gaz de minim două sute de lei.

Pentru cine?

De aia zic, să vină cine o veni, că eu n-am putut vota nici măcar cu răul cel mai mic: cum măsori răul cel mai mic din șleahta de mai sus? Nu poți. E ca și cum ai întreba cine este mai onest dintre doi trădători, un hoț prins și unul neprins.

Asta este, poate la anul.