De ziua libertății presei, care a fost relativ recent, spuneam că presa locală trebuie să moară, pentru că este incompetentă. Unii s-au uitat lung la mine, că ce am cu oamenii, fac și ei ce pot. Așa că azi vom face un exercițiu practic.
Nu s-a schimbat nimic, înainte, oscilam între Cluj și Petroșani, acum pendulez între Germania și România.
Aseară, deși nu aveam viteză, era să lovesc un câine care traversa strada prin loc nepermis. De când locuiesc în Cluj, m-am dezobișnuit de câinii urbani.
Mi-am deschis PFA. După cum spuneam odinioară, planul meu este ca la 40 de ani să lucrez maxim patru zile pe săptămână, iar la 50 maxim 3. Or, Codul Muncii nu se împacă prea bine cu așa ceva.
Anamaria Sanda, după ce a publicat pe Vocea Străzii videoclipurile cu violențele de la Straja, a descoperit că nu există presă locală independentă în Valea Jiului. O stime și o respect, de aceea nu înțeleg pe ce se baza atunci când a presupus că presă reală ar putea exista
La Petroșani, unii morți – în general minerii – se îngroapă cu fanfară. Ceea ce e frumos. Dar eu numai de curând m-am prins că piesa de rezistență a fanfarei este scrisă de Chopin.
De câteva zile, în Valea Jiului se protestează vizavi de iminenta închidere a ultimelor mine așa-zis viabile, iar aseară unele cantine, în care minerii își primeau masa caldă, au fost sigilate.
După cum spuneam atât pe Facebook, cât și la articolul de pe Adevărul, nu sunt 100% sigur, dar din ce știu eu, mașina ar aparține de compania Lovental cu sediul pe str. I.D. Sirbu, nr.10, 335800 Petrila, iar RCA-ul este făcut la OMNIASIG VIG S.A., AGENTIA PETROSANI, cu expirare la
Sâmbătă, în parcarea cu plată ce deservește Piața Centrală din Petroșani, dau să ies. Un hârci albastru, sau ceva, cu numere de Bulgaria dă cu spatele și-mi taie fața.
© 2007 - 2015 - Robin Molnar
Designed and Developed by Skat Design
