CNH se va închide

De câteva zile, în Valea Jiului se protestează vizavi de iminenta închidere a ultimelor mine așa-zis viabile, iar aseară unele cantine, în care minerii își primeau masa caldă, au fost sigilate.

CNH mai respiră, dar greu și, după un secol și jumătate de minerit, viitorul este previzibil: România poate produce până la 21,000 MWh pe an, în timp ce consumul este de doar 7,000 MWh. Adică din 20TWh consumăm doar 7.

Petrolul este ieftin, gazul este ieftin, energia regenerabilă este destul de ieftină, deci situația mineritului în Valea Jiului este sumbră, dar cât se poate de clară.

Desigur, dacă oamenii n-ar fi fost fraieri, nu ar fi ajuns să moară de foame, pentru că vor ajunge să moară de foame, dar pentru asta ar fi trebuit să fie atât de buni și de drepți pe cât ne pretindem cu toții.

Doar că de zeci de ani se fură din CNH și nimeni n-a pățit nimic, în afară de un val de 40 de condamnări de la începutul anilor 2000. Niciun lider de sindicat nu a suferit vreun accident mortal pentru vila pe care și-a făcut-o din bolțarii furați din mină. Niciun director nu s-a rătăcit în pădure, pentru mașina luată din bani nemunciți.

Pur și simplu, minerii au stat pe burtă, părându-li-se că nu se fură de la ei, deși fix de la ei se fura. Așa că acum vor primi o lecție pe cinste, despre cinste: dacă-i permiți unuia să fure din uzina ta, te fură pe tine, și într-o zi o s-ajungi să plătești tu, din buzunar.

În CNH se fură în continuare, dar majoritatea banilor ajung la hoții cu guler alb, din București, nu la cei ce muncesc șase ore în hăul pământului pentru 1500 de lei pe lună.

În CNH se va fura în continuare și, după închidere, se va fura și de la compania care va ecologiza minele.

La CNH, minerii și-au furat singuri căciula și aș vrea să am compasiune pentru ei, mai ales că port un primăvăratic suflet de petroșănean, dar nu pot, pentru că de ani de zile strig în toate părțile că viitorul oamenilor depinde numai și numai de ei și deseori am suferit descumpănit de cât erau ei de dezinteresați de subiect.

Ei, astăzi eu sunt total dezinteresat de soarta lor:

“Prietene, dacă nu-ți pasă de soarta ta, atunci când se mai poate face ceva, acum, când nu se mai poate, să nu-mi ceri să fiu interesat”.

Am fost acolo când Emil Constantinescu a promis, într-o vizită în Valea Jiului, la Casa de Cultură din Petroșani, cred că în Decembrie 1997, când în sală eram 20 de inși, că nu va închide minele. Eram copil, n-am înțeles că el nu putea să promită asta, executivul fiind guvernul, nu președintele.

Am fost acolo, când Emil Constantinescu a mințit, dar acum nu mai sunt copil, și acum nu mai am nevoie să mi se spună ce va urma, se vede de la o poștă și doar cine nu vrea, nu înțelege că CNH se va închide în 2017. Sigur, va mai fi de lucru până-n 2022, la închideri, dar după aceea?

Regretele, rețineți!, nu țin de foame, iar șapte ani trec foarte, foarte repede!

P.S. Ministrul industriilor de acum, și cel al energiei, poate să promită orice. Când oamenii vor ajunge pe stradă, și nu vor trece două revelioane până atunci, nu vor mai avea pe cine să tragă la răspundere.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.