"Când eşti singur chiar şi o cutie de chibrituri poate părea prea încăpătoare!"

Adică atunci când eşti singur simţi că, oriunde ai fi, mereu ar fi loc de încă un om lângă tine. Oricât de mic ar fi spaţiul din jurul tău, vei ajunge, inevitabil, să vezi doar golul dintre tine şi limite (pereţi, dar se poate şi la figurat). Şi ar fi ideal să vină cineva să umple golul şi, împreună, să vă întinteţi şi să încăpeţi comod şi confrortabil între limite.

Dar, după cum spunea şi Paler, trăim în nişte vremuri atât de urâte încât nici măcar oamenii singuri nu mai sunt solidari între ei. Îndrăznesc să spun că asta se datorează în primul rând urmăririi interesului propriu. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar este natural. Şi feroce. Ca singurătatea.