Scoțând în evidență o chestie la Zoso pe blog, mi-am asumat riscul să-mi iau niște carne pentru o idee ce complementa ideea pe care eu o consider valoroasă:

– Dacă n-ai permis de conducere, nu fă recenzii sau recomandări de mașini.

De fapt, acestea este esența ideii, iar ideea în sine, pe care eu o consider valoroasă, este că dacă nu ești dispus să-ți riști viața conducând o mașină sau alta, nu te califici moral să o/ le recomanzi și cel mai etic ar fi să-ți tacă pliscul sau, după caz, penița.

Jaf de mașină Dacia care scotea mult fum

Este una să spui că o mașină este frumoasă și să o recomanzi ca pe o operă de artă inginerească, și o cu totul alta este să spui că o mașină este fiabilă, în condițiile în care nu te-ai dus pe un drum județean necirculat să pui o frână bruscă, să vezi cam cât de fiabilă este la limită. În condiții normale, toate mașinile sunt super, comode și stabile la curbe. Mai puțin când trebuie să frânezi brusc, sau s-o calci brusc, de exemplu ca să nu te lovească cineva din laterală sau din spate.

Asta zic. Dacă nu te-ai urcat la volanul mașinii, să-ți încrezi viața și integritatea fizică în ea, cel mai bine ar fi să taci, cel puțin pentru că este ridicol, dacă nu din alte motive superioare de etică și gnoseologie.

Asta una.

Doi,  vizavi de articolul de alaltăieri, cel cu harlem shake-ul care ba este, ba nu este dans, justificarea mea de a-l scrie, este că:

O opinie pe care o prețuiești este suficient de valoroasă încât să fie făcută și publică.

Și invers. Dacă ai o opinie, dar n-o faci publică, înseamnă că nu valorează suficient încât să ți-o asumi, e atât de simplu. Și spun asta pentru că nu puțini sunt cei care consideră că este normal ca primăria să dea autorizații pentru toate manifestările legale, numai că eu am fost singurul, sau printre singurii, care și-a asumat expunerea la recele oprobriu public.

Aceasta întrcât, pentru mine, libertatea este o idee suficient de valoroasă pentru a fi exprimată.

Și, ca să spulber orice mit legat de puterea oprobriului public: ei bine, întotdeauna acesta doare. Contează, totuși, ce rămâne după el. Și cu ce rămâi tu, după el.

P.S. Era să uit de asta. Vedeți că se leagă totul?