Am fost pe la BRD Cluj. Nu știu dacă în turnul respectiv este sediul central sau nu, e irelevant. No, la intrare oamenii ăia au pus un dispensor de bonuri de ordine (nu știu exact ce denumire are). Eh, data trecută mi-am prins urechile în el.

Pentru că eu selectam opțiunea pentru clienți non-BRD. Și nu mergea, că e defect sistemul (deh, oameni gospodari). Așa că recepționera de acolo a dat pe opțiunea pentru clienți BRD și mi-a eliberat bon. Asta a fost acum o lună.

Azi, în pauza de masă, mi-am făcut drum până acolo, că tot e la o aruncătură de băț. Am intrat, mi-am luat bonul de ordine, recepționera se uita lung la mine, iar pe mine mă pufnea râsul. Săraca, era șocată că, vai Doamne, n-am avut nevoie de asistența dumneaei. Mie mi se părea absurd. Nu trebuie decât să apeși de două ori pe ecran. Atât. Ce-i așa de greu?

Pe bune, n-a mai fost capabilă să schițeze niciun gest. Pentru că am, totuși, simțul umorului, m-am distrat pe chestia asta. Cică dacă pot să-mi iau singur bon înseamnă că sunt șocant de inteligent. Tra la la.

* Dacă este o chestie cu un minim de logică.