[Advertorial] Chestiunea mutării nu este niciodată facil de abordat. Vorba aceea, mie mi-e greu și când trebuie să mut blogul dintr-o parte în alta, doar niște pachete de biți, deci nici nu vreau să mă gândesc cât de dificil este să te muți fizic, dintr-o scorbură într-o altă scorbură, cu toate acareturile și cu toată agoniseala…

Dulap din lemn masiv cu multe borcane albe, ceramice, la Muzeul Farmaciei din Cluj Napoca

La oamenii gospodari, mutarea este și mai problematică: au multe acareturi și diverse și se pune întrebarea unde pui fiecare bun, fiecare obiect, fiecare chestie de care nu vrei să te desparți, se pune întrebarea cum împachetezi tot, cum aranjezi lucrurile în mașină și atâtea și atâtea altele!

În tinerețe, făceam bani din mutări, ajutând oamenii să se mute și cărând pe scări canapele și dulapuri care altminteri, ar fi fost imposibil de scos, precum în bancul cu Vârful Omu trecut prin Peștera Muierii și nu e de glumă când ai de cărat un pat dublu din lemn masiv de nuc, lăcuit într-un mare fel, de poate fi cărat doar sub un unghi înclinat, fiind mai lung și mai lat decât înălțimea casei scării, patru etaje, cu ridicarea constantă peste balustradă, patru inși tineri și-n putere, istovindu-se cu doar una dintre greutăți, că patul venea asociat cu o bibliotecă din lemn masiv, din trei corpuri, cel mai ușor având lejer optzeci de kilograme.

Să nu mai spun de mașina de spălat cu al său bolovan stabilizator, că n-ai nici cum s-o prinzi cum trebuie și trebuie să o cari cumva aplecat, dacă n-ai suficient de multă forță s-o ridici până la brâu și să mergi drept, în tandem cu un coleg.

Mă gândeam la asta recent, când niște vecini s-au mutat și s-au spetit toată ziua cu mobila pe scări, sacii de haine și așternuturi și tot ce-or mai fi având, de la farfurii la computer și toate celelalte chestii și-mi părea cumva curios că n-au apelat la o firmă de mutări, că există și așa ceva. Dai un ban, desigur, dar nu trebuie să te învoiești de la muncă sau să-ți iei liber și nu trebuie să-ți rupi cocoașa trăgând nu știu ce pe scări decât dacă, eventual, vrei să-i ajuți pe băieții de la mutări ca să terminați treaba mai repede.

Personal, mi-a ajuns cu sporturile extreme. Odată era să-mi fracturez glezna, altă dată – de la greutate – mi-am belit genunchiul pe interior și, peste toate, am rămas cu o deformare semi-permanentă a mușchilor lombari care sunt diferiți între partea stângă și cea dreaptă a corpului, uneori creându-mi ușoare probleme dureroase, mai ales când trebuie să car în poziții nefirești.

Bine, pentru mine douăzeci și cinci de kilograme, pe umăr, este lejer. La o adică, aș putea alerga cu un sac de adeziv de gresie pe scări, că atât cântărește, la cincizeci de kilograme sunt cu tracțiunea la 100% și cel mai mult am cărat trei saci de nisip ud, cel mai greu având optzeci și trei de kilograme, pe cântar.

Dar nu vreau să mă laud, întrucât după faza asta trei zile n-am făcut nimic, deci nu sunt un erou culturist cărător de lucruri grele pe scări. Sigur, de putut, poate mai pot căra, cum a fost, țin minte, ajunul Crăciunului când mi-am cumpărat un monitor CRT de 24 de inci și 37,5 kilograme, de mi-am rupt mâinile cu el pe scări. Dar nu mai vreau, mi-a ajuns și deși, unii ar putea considera asta ca fiind boierie, mie mi se pare că este un privilegiu câștigat prin muncă grea: nu mai vreau să car lucruri grele pe scări și sunt dispus să plătesc pentru asta.

Se înțelege, desigur, că recomand folosirea serviciilor unor firme specializate, de genul Te Mutam, că nu mai trăim în secolul în care să vii de la muncă și să-ți pui prietenii să care nu știu cât pe scări, eventual în weekend, în singurele lor zile libere când, poate, aveau alte obligații sau planuri.

Nu zic, este OK să-i rogi să te ajute, este frumos să te ajute, dar mai corect mi se pare ca tu să încerci să-i protejezi de eventualele accidente la care lipsa lor de experiență i-ar putea supune și, până la urmă, accesarea serviciilor specializate la asta se rezumă: să-ți protejezi prietenii și familia de eventualele accidente – inevitabile! – care apar când oameni fără experiență cară lucruri grele prin spații înguste sau improprii mutărilor locatarilor.

Am văzut, de-a lungul timpului, mașini de spălat scăpate pe glezne sau degete, ori geamuri de vitrină lovite din greșeală de un perete prea strâmb ce, spărgându-se, l-a tăiat pe om cu multe cioburi. Sigur, tăieturile nu erau profunde, dar erau multe și când s-a aplicat spirt piele n-a fost chiar lejeră senzația.

Până la urmă, dacă nu folosești servicii specializate, faci economie la ce? La bani? La omenie? La timpul tău liber când, nu se știe niciodată, va trebui să întorci o astfel de favoare?

De aceea, la un moment dat, am cumpărat electronicele de folosire îndelungată de la un anumit magazin din Cluj: la ora stabilită, în ziua stabilită, două matahale de doi pe șase kilometri au venit cu ele pe scări de parcă erau aer. Altfel, mi-ar fi luat un ceas bun, poate două, să trag singur de ele ca gorila pe scări ceea ce, după cu spuneam, mi se pare inoportun.

Și mai e ceva: dacă ai un stil de viață sedentar, faptul că-ți dai o dată sufletul pe scări trăgând de bunurile altuia, nu-ți va îmbunătăți condiția fizică întrucât aceasta cere disciplină (de aia n-o am nici eu) și timp să te ocupi de ea (încă un motiv pentru care n-o am).

În fine, sfatul meu este să trăiți frumos, nu să vă sacrificați ca niște martiri pe altarul mutărilor efemere. Viața este prea scurtă ca să te chinui pe scări cu o mașină de spălat, c-un dulap sau c-un sac doldora de cărți.