Spuneți-mi sincer, voi ați angaja pe cineva care a terminat facultatea la Spiru Haret? Sau la vreo altă fabrică de diplome? Adică, dacă ați fi în postura de a scoate bani din buzunar, cui i-ați da? Unuia care a terminat cu zece la Spiru Haret? Sau unui student de la o facultate mai pe bune?

De exemplu, eu cred că nu aș angaja niciodată pe cineva care a făcut o facultate neacreditată, în primul rând pentru că eu cred în treaba făcută bine, și în al doilea rând pentru că mie asta îmi denotă o mentalitate de genul lasă că merge și așa, cu care eu nu sunt de acord.

În cel mai bun caz, poate că omul știe câte ceva, dar are largi lacune de o anumită natură umană care, cred eu, descalifică…

Sunt eu mai ciudat? Greșesc? Voi cum ați proceda? Acum, că prostia este premiată prin lege, eu tot așa văd lucrurile și, deci, faptul că legea echivalează munca cu nemunca nu-mi înmoaie convingerea fermă că lupii oportuniști se ascund printre oile care merg la Spiru.

Cum ar veni, și cu acreditare, și fără, eu tot n-aș angaja pe bune pe cineva de la Spiru. Ceea ce ar putea însemna că un angajator privat ar prefera să nu angajeze astfel de oameni, ceea ce – mai de grabă – mă duce cu gândul la administrația publică unde, cred eu, lucrează majoritatea celor care au terminat de dat bani la Spiru.

Ceea ce înseamnă că cei prinși în sistemul administrativ nu se vor putea reintegra pe piața muncii din sectorul privat, din cauza incompetenței. Ceea ce  înseamnă că tot prea mulți bugetari o să avem și peste treizeci de ani, cu la fel de multă birocrație și la fel de multă incompetență.

De ce? Pentru că angajatorii serioși, cred eu, nu angajează dubioși care au terminat la Spiru. Cu sau fără acreditare.

Mă înșel?