225.000 de copiii români se duc zilnic flămânzi la culcare si 72% dintre familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă. Rezultatele – îmbolnăviri grave sau malnutriție. Cifrele sunt publicate într-un studiu despre sărăcie al World Vision România.

Digi24

Poate că în loc să construim biserici, ar trebui să construim cantine. Poate în loc de turle aurite, am avea nevoie de salam de biscuiți și șnițele și alte lucruri simple pentru copilașii care-și doresc lucruri simple, gen o ciorbă caldă și ghetuțe roz, cu Hello Kitty, frumoase, cum au și alți copii. Și niște rochițe înflorate, că vine vara, și săndăluțe și mașinuțe cu telecomandă cum se văd la televizor.

Statul cheltuie 2500 de lei pe lună pentru fiecare deținut și mai puțin de 150 de lei pe lună pentru fiecare firav copil înfometat, înfrigurat, dezbrăcat și desculț. Deci, care ne sunt prioritățile? Și unde este umanitatea în a pedepsi copilași nevinovați – iar pedeapsa este foamea, mizeria și neputința – în timp ce vinovații se bucură de trei mese pe zi, cazare încălzită, haine și au, în general, acces la mai multe șanse decât nevinovații mărunți.

Dar nu spun că deținuților le este prea bine, ci că sărmanilor le este prea rău. Mult prea rău. Inadmisibil de rău.

Ca atare, situația asta nu mai poate continua și se impune să luăm măsuri drastice. Dar ce măsuri putem lua, când unii părinți decid că lor le este bine? Sau când nu pot mai mult?