În realitate, marea majoritate știu nimic despre nimic, nu au nici discernământ, nici cultură și nici măcar minima decență a îndoielii, distribuind porcării în mediul public mai repede decât ar putea-o face un cârd de porumbei.

Serios, mie – ca blogger fără pretenții de afinități jurnalistice – povara exprimării în spațiul public mi se pare copleșitoare: domnule, trebuie să te prezinți în fața lumii. Cum vrei să apari?

E OK, înțeleg care este nivelul mediu al educației și înțeleg că cei care spun: „acolo unde este multă carte este și multă prostie” încearcă, de fapt, să spună ceva de genul: nu înțeleg acțiunile celor cu multă carte, de aceea cred că este o prostie, pentru că nu înțeleg.

Este oarecum logic, nu?

De asemenea, înțeleg datoria morală a omului educat de a încerca să-i ajute pe cei mai puțin educați. Dar nu înțeleg etica după care un ignorant distribuie ignoranța: Lasă. să fie și ei la fel de proști ca mine? Și așa sunt mai proști ca mine, așa că nu se prind?

Când văd, de exemplu, jurnaliști care preiau din Sputnik sau din Russia Today, leșin. Zici că ăștia n-au deloc minte în cap, zici că n-au discernământ nici cât un câine orb care, totuși, latră la pericol, nu dă din coadă către el.

Dezamăgitor.