Mi se pare suprarealistă, în contextul atacului recent din Manchester, irealitatea paralelă în care trăim, pentru că – și vă rog să mă credeți – noi suntem deosebit de norocoși pentru că trăim și locuim într-o irealitate paralelă.

Pentru că în lumea reală, în Manchester, companiile trimit mailuri de genul:

1. Vă rugăm să munciți de acasă.
2. Cordoanele de poliție limitează accesul în sediul de lângă locul atentatului.
3. Dacă nu puteți să munciți de acasă, vă rugăm să munciți de la punctele de lucru secundare.
4. Dacă ați fost afectat direct, vorbiți cu managerul direct. O linie de suport a angajaților este deschisă telefonic 24/7.
5. Credem că situația va persista până după 31 Mai.
6. Începând cu ora X, vom ține un moment de reculegere în memoria victimelor atentatului. (Contextul este: vom ține un moment de reculegere pentru vecinii noștri.). Dacă sunteți la telefon cu clienți, sunteți rugați să le comunicați faptul că vom ține un moment de reculegere și să-i invitați să ni se alăture și să-l respecte.
7. A început o campanie de strângere de fonduri (crowd sourcing) pentru victime, unde sunteți invitați să contribuiți.

De asta zic, când primești mesaje sfâșietoare de genul acesta, ți se răpește copilăria perpetuă în care trăiești ca român, ești cu brutalitate smuls din a noastră specifică irealitate paralelă și începi să vezi mai mult mult din complexitatea vieții umane în secolul 21, în care vecinii tăi pot să fie criminali sinucigași, sau pot să fie victimele unor tâmpiți.

Și mai mult decât să le scriu membrilor Parlamentului European să ia măsuri împotriva urii, împotriva demonizării noastre, nu văd ce aș fi putut personal face. Unul de-al lor a ucis unii de-ai lor, iar sentimentul de neputință este apăsător. Și, desigur, se vor găsi mereu unii care să spună că acest atac terorist are de-a face ba cu religia, ba cu altceva, or această abordare simplistă este greșită întocmai prin aceea că găsește vina în mijlocul de propagare a urii, absolvind ura în sine de vinovăția cuvenită. Trăind într-o irealitate paralelă, este ușor să ignori adevărata cauză – ura – și să condamni doar religia (despre care, fiind un mijloc de transfer al urii, nu putem spune că este complet nevinovată!).*

Ultima dată am fost în zonă, nu doar în Manchester, ci în zona Manchester Arena, la începutul lunii Mai. Chiar am stat la unul dintre hotelurile din zonă, care a oferit asistență victimelor și, departe de a fi expert într-o chestiune atât de complexă, cred că principala cauză a terorismului este ura, respectiv că trebuie să combatem ura pentru a combate terorismul.

În fine, noi suntem deosebit de norocoși pentru această perpetuă irealitate paralelă în care ne găsim pentru că, cel puțin, o rază de speranță în viața noastră tot mai găsim.

* Ideea că ura este cauza atentatului, cu care sunt de acord, a fost enunțată de Lucian Mândruță pe Facebook. Dar eram în șoc și nu am salvat linkul. 🙁