Blocurile de dincolo de blocuri

  • 11. Un copac destul de lipsit de soare, in apus (1)
  • 10. Lumina intr-un centru modern - Lidl Cluj Marasti si, in spate, Turnul BRD
  • 09. Un bloc modern - apartamentele mici sunt noul modern
  • 07. Un bloc modern ascuns intre blocuri-mamut - arhitectura Cluj
  • 06. Lipsa de consistenta - un semn de incapacitate arhitectonica
  • 05. Briz-brizuri de un kitsch grotesc pe un bloc comunism - arhitectura Cluj
  • 04. Blocuri, blocuri, blocuri - aceste radiatoare atmosferice
  • 03. Un bloc imens, ca un zid, ce opreste soarele si vantul - si fericirea - arhitectura Cluj
  • 02. Bloc mare si plat, ca o balega, langa Hotel Paradis in Cluj - arhitectura
  • 01. Blocuri, case, garaje si parcari pe dupa blocurile mari de la sosea - arhitectura Cluj

Spre seară, după o zi roditoare la muncă, am ieșit să descopăr un fel de cartier pe care nu-l știam, dar pe care-l intuiam după forma blocurilor înalte de la stradă. Am fost surprins, sincer să fiu, într-un mod neplăcut.

Cumva, mi se pare un loc blestemat acela în care nu bate soarele decât o jumătate de zi, nici la răsărit, nici la apus, iar dacă-i iarnă și Soarele nu se ridică suficient de mult pe cer, mi se pare foarte rău să trăiești ca la Polul Nord și să n-ai soare decât vara, și atunci doar câteva ore pe zi.

Practic, cugetam eu, comuniștii au construit acel cartier ca pe o cetate sau, dacă vreți, ca pe o închisoare în care sufletele oprimate să se ascundă, nevăzute de trecătorii de pe bulevard. În fond, la paradă nu se vede ce-i în spatele blocurilor, nu se simte mirosul de ceapă prăjită – delicios dealtfel – nu se aud dramele și nu se vede cum, pentru a nu știu câta oară, la lumina palidă a unui bec chior, cineva își coase ciorapii, a treia oară, ca să le mai împingă utilitatea măcar pentru încă o purtare.

Mi se pare că e greu să ai vise mari, că atingi cerul, când blocul de vizavi străjuiește atât de sus deasupra ta, făcându-te să te simți doar un nevăzut nemernic insignifiant.

Și am văzut garaje, multe garaje, toate urâte cu spume, toate ca niște simboluri, ca niște ofrande aduse zeului Individualitate în biserica cu milioane de turle numită sugestiv Nepăsare:

– Am unde parca. Mi se rupe că tu n-ai. Ghinion, nici nu sunt de acord să ne dărâmăm garajele pentru a construi o parcare, astfel încât să avem cu toții unde parca, după orice zi de muncă.

Cumva, oferindu-le doar unora locuri de parcare, toți edilii au sădit sămânța dezbinării între oameni care, altfel, n-ar avea nimic de împărțit. Cumva, mă gândesc, au speculat bine: oferindu-le doar unora locuri de parcare, au dezamorsat această bombă a nevoilor umane primare, în detrimentul acelora care n-au primit binecuvântarea locului de parcare.

Apropo, să nu-mi uit ideea, un loc e parcare este o nevoie primară a cetățeanului, una chiar fundamentală, de același rang cu nevoia omului de a avea un refugiu pentru trup. Revenind.

În orașul acesta, mașinile sunt mai bine protejate – în garaje – decât comunitatea în sine, decât comuniunea și vecinătatea care trag și ele seara pe unde apucă. Ce să facă și ele? Unde să se ducă? În sufletele pline de gol n-ar încăpea niciodată or, acolo unde nu intră soarele, nu intră nici gândul bun.

Rezumând, blocurile de după blocuri sunt la fel de pline de nefericire precum oamenii singuri, pe care nimeni nu-i vede, pe care nimeni nu-i aude, pentru care nimeni nu face nimic. Ca niște aurolaci într-o gară a timpului. Cine știe, poate următoarea dată când vor vedea răsăritul sau apusul, ele vor fi doar moloz transportat în camioane mari și reci.

Ce blestem este și acela în care să nu mai vezi răsăritul decât atunci când mori? Și câtă neputință să porți în betonul tău, să le ceri oamenilor să fie fericiți într-un loc atât de nefericit? În fond, ești soarele de care te bucuri, nu?

5 Comentarii

  1. Moga Florin 12 martie 2013 la 23:08 - Raspunde

    Apropo de parcări; eu nu înţeleg cum de se mai construiesc blocuri în ziua de astăzi fără parcare subterană.

  2. Moga Florin 13 martie 2013 la 15:24 - Raspunde

    Că e greu să bagi două nivele în pământ şi să faci parcare. Extrem de scump.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.