Cred că, din acest punct de vedere, alături de ruşi (nici mie nu-mi place comparaţia asta), românii sunt o specie aparte. Brand înseamnă marcă comercială iar asocierea dintre o marcă şi public se face folosind diverse materiale. De exemplu azi am văzut o fază la care m-a pufnit râsul.

Eram la BT şi la un moment dat intră, alături de soţie şi copil, un tip pe la vreo 40 de ani, masiv, înalt, destul de musculos, genul care lucrează în mină. Solid, dar nu gras. N-am putut să nu remarc tricoul lui cu Duke Nukem – Manhattan Project, negru, mare, pe măsura lui. Era mişto tricoul, iar chipul şi vocea aspră păreau a fi cumva coborâte din joc. Dar nu asta am râs ci de faptul că în picioare avea sandale negre şi ciroapi albi…