Faza era asta:

– Bă, vrei o cană de suc.

– Te rog.

Şi prietenul meu, Blondu’ (o să scriu o dată despre el),  vine cu aşa ceva:

Asta nu e cană, e bol cu toartă. A se vedea dimensiunea comparativ cu telefonul ăla. Când am văzut cana aia imensă m-a pufnit râsul instantaneu. Diametrul era în jur de 15 centimetri, potrivit de adâncă…  La cană mă refer.

Mă întreb de unde a luat-o că şi io vreau. Nu-s ţăran, îs practic, că fac scurtă la mână de la atâta pus în cană. Io-s după principiul o dată şi bine nu de două ori şi prost.

Da, cred că este evident că sucul ăla s-a terminat repede…