Mă iau unii pe mail că ce blog mișto am, că le place la maxim, că așa și pe dincolo, că sunt geniu frumos și modest, că la mine pe blog se găsesc tot felul de răspunsuri, etc. Și vroiau să facem banner exchange. Pe moca, fiindcă se știe că la mine pe blog articolele cresc și se scriu singure, iar hostingul pe VPS este ultra-moca.

Vă dați seama, i-am mirosit din prima, dar am zis că doar n-o să mă plictisesc, așa că am avut răbdare să văd unde bat ăia. Și ăia erau de părere că eu având un blog destul de măricel, ar trebui să le pun reclama pe moca, doar este binecunoscut faptul că orice blogger mai răsărit are obligația și datoria de a ajuta pe oricine, nu?

No, i-am lăsat pe oameni să se desfășoare, i-am lăsat să acționeze și să se simtă bine, iar la final le-am zis:

– Mă copii, nu putem face de-astea fiindcă n-ar fi corect față de advertiserii de la mine de pe blog, care plătesc pentru reclamele lor.

– Păi cine o să știe?

– Eu.

Bănuiesc că atunci când ești pus pe căpătuială, noțiunea de coloană vertebrală nu există.