Comerțul este o activitate culturală
La Zoso pe blog, la articolul despre experiența bazarului, mi-am luat multe minusuri. În mod normal, un asemenea aspect nu mă interesează, aspectul cultural al comerțului părându-mi-se mult mai interesant.
Dealtfel, încă de la primele vânzări pe Okazii, în 2011, am învățat repede că de la declarații publice de genul „dau cât cere” la „zi ultimul preț” este doar un pas, minuscul dealtfel.
Adică, apreciez oamenii care oferă prețul cerut. Doar că, în practică, asta nu prea se întâmplă, sau n-am vândut eu produsele care trebuie. În principiu, la început puneam prețul care mie mi se părea cel mai corect, direct cel mai mic preț la care aș fi vândut un anumit produs nou.
După câteva tranzacții unde am vândut produse noi, cu garanție și factura originală, la 50% din prețul de magazin, mi-am dat seama că sunt prost. Pe de altă parte, dacă la un produs noy ceri un preț de 80% față de produsul din magazin, se consideră că vinzi scump.
Pentru că românii oferă prețul cerut atunci când dai pe gratis, sau la preț de dumping. În rest: zi ultimul preț, cât lași, dau ceva la schimb, le-am văzut pe toate.
Și nu, nu ar fi OK să cădem în extrema cealaltă, cu negociatul prețului pâinii, dar să știți că în vremuri grele se practică și așa ceva.
În orice caz, negocierea este firească atunci când cumperi legume de la țărani, că-ți lasă a treia legătură de leuștean la 50 de bani, sau de la magazinele second hand, este firească la achiziționarea unui autoturism folosit și chiar și la nivelul dobânzii la bancă.
Și încă ceva, și vin c-un exemplu foarte la îndemână: chiar și interacțiunea de pe Facebook este un proces de negociere, și anume de negociere de idei, concepte și, să recunoaștem, poze cu pisici, iar concluzia este că negocierea este firească.
Iar dacă este firească, de c en-ar fi folosită și în comerț? De exemplu pentru că încercăm să ne pliem pe un model cultural pe care nu-l înțelegem? Altfel spus, de ce lipsa negocierii este văzută ca un factor de civilizație? Oare, nu cumva?, de când comerțul a devenit doar un act comercial, pur comercial, și atât?
Voi ce părere aveți?
E cu cântec negocierile cu țăranii sau produsele.
Nici mai ai acum certitudinea ca respectivul e țăran, nici măcar ca produsele sunt de la ei.
Am întâlnit acum vreo câțiva ani o persoana extrema la asa ceva.
Făceam o lucrare la o firma(ptr alta firma), si asta era cu negocierea,contracte, etc,
Ce debit si ce papagal avea… rămâneai interzis, era afon total, paralel cu tehnica dar spunea niște prostii si minciuni la clienți, cu o asemenea convingere încât cine știa despre ce este vorba rămânea mut, te speria, cum ca chestia are niște facilitați extra (deși nu avea nici in vise) cum ca e cea mai.. deși nu era, ca face si desface, deși nu făcea decât ce trebuia sa facă.. cum ca e produsa de nu stiu cine, deși nu era.
…si convingea clienții pe banda
Si l-am observat, ca mi s-a părut un fenomen, el știa foarte bine cu cine negociază, chiar dacă voia, clintul tot nu aveau de unde sa se informeze, si chiar dacă ar fi găsit, ar fi fost niște parametri tehnici care tot nu le-ar fi spus multe lucruri.
Si putea sa-ti vândă ala orice, s-au bătut multi sa-l ia la ei la firma 😀 e director ceva acum
Vad si eu asta. Intru la o negociere pentru contractele mele de suport tehnic sau altele conexe si ma ia direct (cel putin cei care se cred mari negociatori): da’ din jumatea sumei discutate, cat mai lasi? Asta e momentul in care le doresc succes in activitate si plec.
Daca ar avea creier, ar sta pe cur. Dar nu au, deci vin dupa mine, ca vai, ca am glumit, nu stiu de gluma? In momentul ala imi dau seama ca nu numai e un afacerist prost, dar e si un taran prost (pentru valoarea taran = imbecil, cerem iertare taranilor autentici).
Pe astia ii taxezi fara mila.
–
Robin, pe okazii am vandut si eu destul. Cand ma stresam sa vand, nu mergea. Cand ziceam take it or leave it, pleca. Cred ca cea mai mare reducere am facut-o la un adolescent care a venit cu tatal lui, sa cumpere o placa video si un hard, din banii munciti de el in vacanta de vara. Asa mandru era copilul ala de ce a reusit sa faca, incat le-am dat piesele aproape la pret de cost, am zis ca trebuie recompensat comportamentul corect 🙂