Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
E cu cântec negocierile cu țăranii sau produsele.
Nici mai ai acum certitudinea ca respectivul e țăran, nici măcar ca produsele sunt de la ei.
Am întâlnit acum vreo câțiva ani o persoana extrema la asa ceva.
Făceam o lucrare la o firma(ptr alta firma), si asta era cu negocierea,contracte, etc,
Ce debit si ce papagal avea… rămâneai interzis, era afon total, paralel cu tehnica dar spunea niște prostii si minciuni la clienți, cu o asemenea convingere încât cine știa despre ce este vorba rămânea mut, te speria, cum ca chestia are niște facilitați extra (deși nu avea nici in vise) cum ca e cea mai.. deși nu era, ca face si desface, deși nu făcea decât ce trebuia sa facă.. cum ca e produsa de nu stiu cine, deși nu era.
…si convingea clienții pe banda
Si l-am observat, ca mi s-a părut un fenomen, el știa foarte bine cu cine negociază, chiar dacă voia, clintul tot nu aveau de unde sa se informeze, si chiar dacă ar fi găsit, ar fi fost niște parametri tehnici care tot nu le-ar fi spus multe lucruri.
Si putea sa-ti vândă ala orice, s-au bătut multi sa-l ia la ei la firma 😀 e director ceva acum
Vad si eu asta. Intru la o negociere pentru contractele mele de suport tehnic sau altele conexe si ma ia direct (cel putin cei care se cred mari negociatori): da’ din jumatea sumei discutate, cat mai lasi? Asta e momentul in care le doresc succes in activitate si plec.
Daca ar avea creier, ar sta pe cur. Dar nu au, deci vin dupa mine, ca vai, ca am glumit, nu stiu de gluma? In momentul ala imi dau seama ca nu numai e un afacerist prost, dar e si un taran prost (pentru valoarea taran = imbecil, cerem iertare taranilor autentici).
Pe astia ii taxezi fara mila.
—
Robin, pe okazii am vandut si eu destul. Cand ma stresam sa vand, nu mergea. Cand ziceam take it or leave it, pleca. Cred ca cea mai mare reducere am facut-o la un adolescent care a venit cu tatal lui, sa cumpere o placa video si un hard, din banii munciti de el in vacanta de vara. Asa mandru era copilul ala de ce a reusit sa faca, incat le-am dat piesele aproape la pret de cost, am zis ca trebuie recompensat comportamentul corect 🙂