Asează am visat că i-am luat la omor pe unii, dar rău, nu aşa. Mai ceva ca în Fallout 3, care abundă în decapitări, dezmembrări la grenadă şi alte asemenea care pot tulbura grav psihicul unui minor fără discernământ.

Iniţial eram într-un bar de unde dispăreau subit fetele din grupul nostru. Bag de seamă asta şi încep să mă uit primprejur, însă nu vedeam decât nişte bărbaţi bând bere şi distrându-se. Dar nu vedeam nicio fată. Prefăcându-mă neatent la ce se întâmplă în jur încep să remarc ceva sinistru, ceva ce noi, ăştia aflaţi în trecere, nu ştiam.

Barul era plin de psihopaţi şi de criminali în serie. Le spun la băieţii din grup să iasă afară şi să fugă la aeroport, că e groasă. Mai ales când au observat că ne-au dispărut fetele. Ei se conformează şi ies afară, pe rând. Când restul beţivilor bagă de seamă că nu mai sunt decât eu încep să se uite lung la mine, cu un subânţeles morbid.

Atunci eu încep să le strig pe fete, pe rând. Niciuna nu răspunde. Ei râd în hohote. Scot o grenadă. O arunc după bar, printre sticlele cu băuturi, şi m-arunc pe jos. În secunda următoare barul se umple de cioburi însângerate, de urlete sadice şi de fum. Le plăcea suferinţa la dobitoci.

Câţiva dintre psihopaţi scăpaseră neatinşi şi vin spre mine. Scot pistoul şi trag la capete, dar ei erau mulţi. Scap de câţiva, dar din barul plin avea cine să vină spre mine, chiar şi răniţi fiind. Şi vin. Îmi iau pumni în coaste şi-n cap şi-n ochi. Dar nu mă las. Mai arunc o grenadă, să-i mai încetinesc. Şi încă o grenadă.

Barul este plin de fum, de bucăţi de carne, de oase şi de sânge. Îl aud oe barman, ce stătea ascuns după bar, cum se zbate să scape, rănit fiind. Iau un scaun. Îi rup un picior şi mă duc să văd cine a mai scăpat. Mai erau câţiva. Le curm suferinţa, după care mă duc să-l întreb pe barman de sănătate.

Nu mă vede, fiind rănit la ochi, dar mă aude. Îl întreb de sănătate şi de fete. Îmi spune să merg în baie la ele şi de-acolo să deschid ultimul staul, cel pe care scrie defect. Ele sunt în beci. Mă roagă să nu-l rezolv. O laie. Iau nişte sticle de tărie şi le torn pe el. După care îi dau foc. Plec înspre baie în timp ce el arde ca o torţă. Şi urlă. Şi plânge.

Intru în baie la fete. Deschid ultimul staul, cu greu, fiindcă uşa era blocată. Observ o trapă. O deschid. Un puternic miros de sânge îmi loveşte tâmplele. Tremur de nervi. Cobor în beci. Le văd, mă rog, pe bucăţi, fiindcă erau ciopârţite. Unele erau pe nişte mese improvizate, cu diverse părţi lipsă.

Instrumentaţia folosită era formată din barde însângerate, cuţie de tranşat, bisturie, cleşti, ace, siringi, tuburi prin care li se scursese sângele victimele, ce mai, era avampremiera apocalipsei ce se întâmplase acolo.

Sunt oripilat şi şocat de-a dreptul. Mă uit la fiecare în parte şi constat, cu tristeţe, dezgust şi mânie, că nu scăpaseră. Nenorociţii le-au măcelărit. Îmi venea să merg şi să-i mai omor încă o dată. Şi încă o dată, ca să sufere.

În spatele beciului erau nişte cuşti, unde îşi ţineau psihopaţii victimele, la păstrare, pentru o "degustare" ulterioară, dacă din varii motivre nu se puteau bucura pe loc. Văd o fătucă pe la vreo 10 ani ce ţinea în braţe capul unei femei, probabil mama ei. Sparg yala şi o scot afară. Ieşim afară din bar, în stradă. În haosul nopţii nimeni nu băgase de seamă ce se petrecuse aici. Probabil şi pentru că era un cartier rău famat.

O las pe fetiţă la o staţie de metrou lângă aeroport. Înţelege că va veni cineva să o ia de acolo, după ce voi anunţa autorităţile. Se pune cuminte pe o bancă. Îi iau nişte cipsuri de la un automat şi plec. Intru în trenul ce mă va duce la staţia de la aeroport.

Ajung în staţie şi-l văd pe unul dintre băieţi întins pe jos, plin de sânge, sprijinindu-se  cu spatele de un perete. Nu poate vorbi, dar mi-e evident că ceva grav s-a întâmplat. Mă furişez în semîntunericul datorat slabei iluminări şi ajung pe peron. Acolo băieţii stăteau grămadă şi se uitau disperaţi în toate direcţiile. Jumătate lipseau.

Mi-era evident că nu aveau unde să dispară decât pe-aici, prin staţie. Aşa că mă furişez dealungul căii ferate şi văd pe cineva care stătea de pază la o uşă. Nu părea să fie vreun lucrător feroviar ci un şmecher. Iau o piatră şi-o arunc mai departe de mine. Îi trag atenţia şi coboară de pe laterala liniilor de unde era până pe calea ferată, cu spatele la mine, uitându-se în direcţia în care aruncasem eu piatra.

Îi iau glanda cu un cuţit, pe la spate, şi intru pe uşa pe care o păzise el. Strigăte de groază se aud din capătul holului. Mă furişez extrem de încet, spărgând becurile din urma mea, ca să am acoperire dacă vine cineva din faţă. Intru pe o uşă metalică. Sunt trei inşi ce-l maltratează într-un mod foarte creativ pe unul de la noi din grup.

Îi iau cu pistolul, deconsiprându-mi poziţia. Ies repede din încăpere şi mă ascund în întunericul lăsat de becurile sparte. Îi aud pe unii fugind înspre mine, încă în depărtare. Iau o grenadă şi-i leg un fir, făcând o capcană pentru ei. Mă retrag în spate. Mai fac una. Şi încă una. Sunt deja în uşa de la intrare a acestui tunel de serviciu.

Vin în grupuri şi mor la fel. În întuneric nici eu nu ştiam unde sunt capcanele. Din fericire le activează pe toate şi mor violent, sfârtecaţi de explozii. Intru înapoi în tunel, trecând peste bucăţile de cadavre ce acopereau o bună parte din podeaua tunelului. Merg înainte, apoi la dreapta. Urc nişte scări. În dreptul uşii stătea pitit unul dintre psihopaţi. În spatele lui văd două cadavre, ale unor băieţi din grup. Sadicul le tăiase penisurile.

Îl iau şi îl bat. Şi îl bat. Şi îl mai bat încă o tură. Era atât de îngrozit încât nu mai putea nici măcar să urle. Iau o ţeavă şi i-o înfing în picior, în arteră, să nu moară brusc şi să aibe timp să-şi vadă moartea venind. Să simtă ce au simţit şi ceilalţi. Plec.

Deh, asta se întâmplă dacă joci prea mult Fallout 3 şi eşti suficient de creativ încât să-i căsăpeşti pe ăia răi, criminali de nevinovaţi, la modul artistic. Partea mişto este că în curând se va lansa încă o extensie de Fallout 3, numită Point Lookout. Ce o să mă mai distrez…