Din Gmail, una dintre reclame mi s-a părut interesantă, fiind vorba despre cuvântul decathect, de pe site-ul Dictionary.com,

Conform sursei, decathect înseamnă:

To withdraw one’s feelings of attachment from (a person, idea, or object), as in anticipation of a future loss: He decathected from her in order to cope with her impending death.

Mi se pare interesant conceptul și mi se pare interesant și faptul că englezii au o definiție verbală a acestui concept, respectiv mi se pare interesant că noi nu o avem. Cu alte cuvinte, cuvântul lașitate ar putea – la o adică – acoperi spectrul acțiunilor prin care un om se îndepărtează de ceva (persoană, idee sau obiect) în anticipația unei viitoare pierderi a acestuia.

Adică știind că o pierdere este iminentă, subiectul se distanțează de ceea ce simte că în mod iminent urmează să piardă. Ceea ce este, totuși, o pierdere inițială, nu? Doar este antecedentă pierderii finale care este, deci, o a doua pierdere.

Ceea ce duce la un paradox interesant: dacă te distanțezi de un om (de dragul exemplului) la care ții foarte mult, din cauză că te decathect-ezi de acesta, înseamnă că nu-i aparții și nu-ți aparține. Și-atunci cum poți, paradoxal, să-l pierzi de două ori?

Mă rog, în cazul obiectelor sau ideilor este mai simplu, iar în cazul situațiilor (relații de muncă, de exemplu) lucrurile nu sunt niciodată simple: dacă te decathect-ezi de munca ta, consecința este că-ți pierzi eficiența și, deci, locul de muncă.

Până la urmă, din definiția conceptului mi se pare că „iminența” este cea care complică: de ce trebuie ca ceva să fie musai iminent? Este o fatalitate? O superstiție? Sau o concluzie logică dată de prezența sau absența uneia sau a mai multor situații?