Acum câteva zile am încerrcat să-mi leg un card de contul de PayPal. Eta na! Cardul despre care vorbeam aici nu este bun. Aşa că astăzi mă duc la bancă să renunţ la el. nu se pune că în faţa mea mai era un singur om şi la birou încă unul, lucru pentru care am stat vreo 30 de minute…

Nu se pune că le-am lăsat nişte bani, pentru că la ei se poate scoate din ATM doar o sumă multiplu de 10 RON, lucru inacceptabil câtă vreme bancnotele de 5 RON sunt în circulaţie.

Nu se pune că săptămâna trecută mai aveam în cont doar 10,50 USD iar astăzi 9,50. Şi nu se pune că nu ştiu unde naiba se duc banii de pe el, pentru că iniţial aveam vreo 10 USD, în Mai, iar în Septembrie eram pe minus, pentru că m-au sunat. Şi iarăşi nu se pune că am plătit pentru întreţinerea lui pentru un an de zile. De unde rezultă că nu mi-a spus nimeni de ceva comision.

Da, toate aste nu contează în lumina unui lucru pe care l-am aflat, stând la coadă. Un domn, însoţit de fiul lui, un tânăr pe la vreo 25 de ani, se apropie de un ghişeu şi spune:

– Bună ziua. Aş dori să cumpăr şi eu nişte euro.

– Ne pare rău, nu avem euro la vânzare.

Da, nu mai au euro. Adică au, dar prea puţin şi, ca atare, nu pot să vândă. Dacă nu aş vorbi despre o bancă foarte cunoscută ar mai fi cum ar mai fi, dar eu vorbesc despre o bancă mare.

De aceea spun că devine dramatic…