70% din cumpărătorii online din România nu folosesc plata cu cardul. Nu mi-a venit să cred. Adică 3 din patru români care cumpără de pe internet preferă să plătească remburs decât să-și folosească cardul.

Întrucât am în jur de o mie de tranzacții cu cardul la activ, poate mai mult decât atât, mie așa ceva mi se pare înfiorător:

Colecție de carduri (Visa și MasterCard) de la Banca Transilvania

1. Faza cu livrarea mai rapidă la ramburs este cel mai mic beneficiu. Dacă livrarea se face de azi pe mâine, cele două ore economisite chiar nu contează.
2. Pe de altă parte, dacă pierzi banii, că se poate întâmpla, chiar contează.
3. Nu plătești niciun comision ascuns. Faza este că plățile sunt procesate de Visa, Mastercard, American Express sau cine o mai fi, în niciun caz de bănci. Deci nu se aplică niciun comision la cumpărare. sunt basme și folclor popular.
4. Comisioanele la plata cu cardul sunt plătite de către comercianți. Și sunt mici.
5. În cazul în care produsul comandat nu mai este pe stoc, comerciantul vă eliberează banii. Dacă sunteți clienți ai unei bănci jenante, banii pot sta blocați și două săptămâni. Dacă sunteți clienți ai unei bănci normale, banii se eliberează cam în două – trei zile lucrătoare. Dar nu se întâmplă des să nu fie pe stoc sau ca banii să stea blocați.
6. Pe de altă parte, dacă produsul nu corespunde și nici nu poate fi returnat, că așa vrea mușchiul comerciantului, puteți face refuz de plată la bancă (în termen de cinci zile), iar marfa o returnați prin curier. De aceea comerciantul își primește banii mai încet, pentru că trebuie să treacă cele cinci zile în care, conform politicilor operatorilor de plăți cu cardul, puteți face refuzul.
7. Ideea plății cu cardul este conveniența multiplă: faceți o plată cu cardul, banii sunt ținuți de bancă, vă primiți produsul, corespunde, nu faceți refuz de plată, comerciantul își primește banii. Se sub-înțelege că banca n-are niciun interes să țină cu comerciantul, cât timp se află sub obligații contractuale cu Dumneavoastră.

În cei cinci ani de zile de când folosesc MasterCard de la Banca Transilvania, am pățit ca:

1. În Ianuarie, într-o duminică, după ce alimentasem la Rompetrol, să nu meargă plățile cu cardul. Noroc că aveam cash, vreo 56 de lei, că atâta benzină mi-a intrat în rezervor. Ideea este că atunci a început vânzoleala aia mare de la BT când au trecut toată infrastructura pe cloud, la Oracle.
2. La real,- Hypermarket nu mergea plata cu cardurile BT din cauza unei probleme de conexiune între banca-furnizor a retailer-ului și BT. M-am dus la un ATM din Galeriile Real, am scos cash și am plătit. Nu a fost nicio problemă. Am anunțat la casă că am card BT, dar că sunt dispus să scot de la un ATM, ca să iau ceea ce venisem să iau.
3. O fufă de la un non-stop mi-a bătut suma de plată și s-a apucat să-mi tasteze greșit PIN-ul, ca să mă învețe pe mine că nu merge cardul. La a treia încercare i-am spus: – Domnișoară, poate că am față de prost, dar dacă îmi mai tastați greșit PIN-ul încă o dată și-mi blocați cardul, sun la Poliție și la BT și o să iasă un circ de nedescris.
4. Cei de la eMag au băgat Fallout Collector’s Edition la vreo 50 de lei. Sau pe acolo. Am plătit instant, că spuneau că au stoc disponibil. Nu mai aveau. M-au sunat după o săptămână să mă întrebe dacă vreau să-mi mențin comanda sau dacă vreau să-mi returneze banii. Le-am spus că nu mă interesează banii, ci CD-urile și că-mi mențin comanda chiar dacă aceasta ar urma să ajungă după două luni de zile. A ajuns după vreo patru săptămâni, dacă nu mă înșel.

Ce-i drept, mi-am plătit mașinuța cu banii scoși de pe card, dar nu prin ATM, deci  nu pot spune c-am plătit-o cu cardul. Dacă s-ar fi putut, n-aș fi avut nicio greață să o fac. Tot cu cardul plătesc și la primărie (trebuie să anunți înainte), la farmacie sau la magazinul de lângă bloc.

De fapt, prefer să merg la magazinele unde pe poate face plata cu cardul și prefer magazinele online unde se poate face plata cu cardul. Dintr-un motiv foarte simplu: pentru ca un magazin să poată accepta plata cu cardul, i se impun anumite condiții de etică și de calitate. Astfel că riscul să primești o cărămidă în loc de telefon este infim.

Înțeleg că unii oameni preferă să plătească ramburs, probabil din cauza metehnelor vechi sau pentru că nu doresc să-și asume riscul de a ține blocați niște bani. Personal, n-am problema asta, nu cheltui suficient încât să nu-mi pot cumpăra, la o adică, din altă parte, dacă n-aș mai gîăsi acolo unde am plătit inițial. Pe de altă parte, după ce plata cu cardul a fost inițiată, vânzătorul este obligat să-și asume tranzacția și trebuie să se dea peste cap ca să-ți livreze marfa conform angajamentului.

Ca atare, la pata cu cardul chiar nu ai surprize, și atât cât plătești online, atâta face și nu mai mult, adică ai certitudinea că ai plătit prețul X pentru produsul Y, iar magazinul Z este obligat să livreze, conform angajamentelor.

Sper că se înțelege, deci, că folosirea corespunzătoare a unui card bancar este o foarte puternică unealtă de comerț sigur și facil.

Desigur, cardul nu este pentru oricine (în ciuda a ceea ce afirmă marketingul bancar), la fel cum nici volanul, schiurii sau computerele nu sunt pentru oricine. Dar, pentru cei care știu să le folosească, nimic nu este mai sigur de atât.

Ți-ai pierdut cardul? Este doar o bucată de plastic, poți ridica bani de la casierie, cu buletinul sau pașaportul valabil.

În fine, iubesc cardurile și mai am câteva sfaturi pentru voi, ca să cumpărați în siguranță:

1. Când tastați codul PIN la ATM sau la POS, țineți portofelul deasupra tastaturii. Puteți tasta un cod PIN ținând portofelul deasupra. Ca să vă ajutați, luați-vă ca reper asta 5, că este fix în mijloc. Chiar dacă tastarea este filmată, portofelul la câțiva centimetri deasupra mâinii care tastează blochează vederea, iar o verificare rapidă a tastaturii vă poate asigura că nu s-a folosit o supra-tastatură.
2. Dacă tranzacția eșuează, POS-ul și ATM-ul sunt programate să listeze o foaie într-un singur exemplar, al Dvs., în care să spună clar că tranzacția este eșuată. În orice caz, după ce introduceți PIN, POS-ul vă va spune fie că este OK, fie ce nu este OK. nu există că „n-a ajuns până acolo”, cum am auzit recent. POS-ul vă va lista o foaie de eroare inclusiv dacă nu se poate conecta la bancă, deci n-are nevoie de o linie telefonică pentru a genera o eroare. Ideea este simplă: un PIN, o foaie. ori că, ori că…
3. Codul PIN se ține în memorie, nu notat pe o foaie în portofel. Mai mult decât atât, codul PIN poate fi schimbat de la orice POS al băncii emitente, nici nu trebuie să mergeți la bancă pentru asta. Și puteți pune ceva ce să țineți minte, gen fosta adresă.

În fine, de trei ceasuri bune scriu la acest articol și aș avea atâtea de zis, încât parcă nici n-aș mai termina. Dar, ca idee, niciodată n-am pățit nepățite, nici când am fost în UK, nici în Bulgaria și, cu un pic de precauție – oricând lucrăm cu bani se impune – totul poate fi OK.

În cel mai rău caz, banii de pe card sunt asigurați. Plus că este mai rapid să plătești cu cardul și, cu cât banii se mișcă mai repede, cu atât economia se simte mai bine (în general!).