Despre puterea blogului
Vineri am terminat oficial munca în Romania (yep, câteva zile sunt şomer în UE). Pe la ora 17.30 a venit şi Sergiu în Vale. Chiar înainte să vină am intrat până la un magazin să-mi iau un energizant ceva. Şi nu mică mi-a fost mirarea când…
La intrarea în magazin două dominşoare, pe la vreo 18-20 de ani dezbăteau asupra formulei corecte: „Nu plânge că s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat.”
Dacă nu ştiţi, deşi mă îndoiesc, trebuie să vă spun că aceasta este sloganul (motto-ul) lui VisUrât !
Aşa deci! Care va să zică blogurile nu sunt nişte ghene ale frustrării şi imbecilităţii în care ego-ul microsocopic al blogger-ului iese la suprafaţă (cum ar spune un onanist ), ci sunt şi nişte fenomene de masă, cu efecte sociale!
E bine, monşer! Felicitări!
Blog-ul la noi tinde sa devina un fenomen de masa insa nu multi au reusit sa il inteleaga! Unii au un blog dar nu spun nimic … altii nu au blog dar culmea stiu mai bine despre ce este vorba.
In ce il priveste pe Muios Tuca … pardon Marius Tuca, el face parte din a doua categorie care doar ptr ca este ziarist se da cu parerea in speranta ca ne convinge si pe noi ca ar fi inteles ceva.
La mine pe blog probabil ca ai [url]http://ice4you.blogspot.com/2008/05/cand-ziaristii-nu-au-ce-face.html[citit[/url] un articol complet in ceea ce priveste povestea cu mister Tuca … iar in opozitie a ceea ce ai spus acolo … pot doar sa spun ca oricum la noi in tara sunt foarte putini cei care scriu ceva, iar cel pe care l-ai pomenit nu se afla printre ei.
Parerea mea …
😀 Fiecare are punctul lui de vedere, nicio problema. ❗ Eu îl citesc zilnic.