Dinozaur comunitar
Gata. Mi-am găsit comunitarul favorit. Citisem, prin intermediul Metropotam, că, oricum, bucureştenii nu vor scăpa de ei niciodată, aşa că pot, la fel de bine, să ajungă să aibe relaţii bune de convieţuire cu animalele patriei.
Sincer, aşa de mult mi-a plăcut căţelul ăsta încât l-aş fi luat acasă. Problema esta că n-am decât un singur frigider. Interesant, la el, este că blana îşi schimba culoarea în funcţie de lumină iar, al un moment dat, aceasta părea neagră.
A se remarca talia minusculă şi cariile lu’ junioru’. Păcat de el, totuşi, că a ajuns singur pe străzi, acum, la bătrâneţe. Şi da, mă uit după câini pe stradă. Dacă era un pic mai mic îmi era frică de el, dar aşa…
Trackbacks/Pings