Căutam un ING pe lângă Piața Mărăști. No, și pe acolo ea un bărbat cu fii-su, care copil se juca mâncând chiștoace, până să-l vadă tac-su și să-l ia la 13 – 14.

Intru în ING, aflu că dacă nu sunt client trebuie să merg o jumătate de Cluj ca să fac o depunere, ies de la ei înjurându-i de inima lor printre dinți când văd o fază mișto. Lângă copilașul precedent mai venise încă unul însoțit tot de taică-su.

Eh, dar al doilea junior, un pic mai mare decât primul, dă să rupă o floare. La care bărbații, în cor:

– Nu, nu rupe florile. Nu rupe florile!

M-a pufnit râsul. Altundeva copiii puteau să radă tot rondul.