Domnu’, v-au murit ciorapii
Pfuai, să mor io dacă zilele trecute n-am fost depășit de situație! Nu era caniculă afară sau ceva, nu știu cum să spun, parcă mi-e și un pic jenă să vorbesc despre asta, dar unui om îi puțeau ciorapii îngrozitor.
Fiind în spatele dumnealui, coborând la Cluj, îmi și venea să spun:
– Domnu’, v-au murit ciorapii. Se simte după mirosul iute de dezintegrare.
Amu, nu știu să spun, o fi avut ciupercărie în ciorapi, o fi transpirat mai grav la picioare, o fi fost de vină și pantofii chinezești, o fi fost pe drum mult timp, nu înțeleg, nu știu, mă depășește pur și simplu.
Dar, la naiba, nu putea să dea un leu și să se spele la baie în gară? Sau nu se putea, la o adică, spăla în tren? Sau nu-i păsa, pe criteriul că mirosul este ceva natural? Pentru că de simțit, sunt sigur că simțea.
P.S. Un gând thriller mi-a trecut prin cap: dacă nu erau ciorapii, ci chiloții?
P.P.S. Nu vreau să fiu rău, pe cuvânt, nu vreau. Dar aș vrea să fim civilizați, pe cuvânt!
:))
Da, dar atunci nu mi se părea de râs. =))
Stii care e cea mai tare experienta pe care am trait-o eu in tren? Un nenea- mai de la tara omul- s-a descaltat si si-a pus picioarele pe scaunul de langa mine. Instantaneu m-am albit. Duhneau in ultimul hal. M-am ridicat si m-am dus la al doilea etaj unde am stat tot drumul, departe de mirosul respectiv :))
Nu-i puțeau picioarele, pur și simplu se dizolva aerul. =))
Eh, probabil făcea parte din clasa socială care și-a primit educația civică din bancuri:
Ce fain le-ai cuplat pe astea două… =))