No, cum am trecut noi de Hațeg și trenul începea să urce, după vreo zece minute numai ce trenul se oprește fix în porumb, undeva într-o curbă, la nicăieri. Bine, n-am înțeles nici eu de ce trenul a trecut printr-o gară pe care scria Hațeg. Trenul de la Simeria la Petroșani n-a trecut niciodată prin Hațeg, din ce știu eu.

Dar să revin. Deci oprește trenul în porumb. Și mecanicul începe să-l strige pe un controlor, care cică era șeful de tren, care șef de tren se cam pripea. Să nu vă spun că mecanicul s-a apucat să facă armată cu ăia pe acolo, ceva de speriat. Ba, chiar, în gara din Petroșani s-a apucat să facă armată cu toți, fiindcă cineva își făcuse treaba de mântuială, la revizie.

Defecțiunea era, dealtfel, destul de gravă. Un semnal de alarmă s-a cuplat automat la prima osie a primului vagon, blocând roțile. Evident, trenul ar fi putut continua să circule chiar și cu o osie blocată, dar patinele de frână s-ar fi încins și ar fi putut provoca un incendiu. Din fericire, oamenii știau meserie, așa că au golit instalația pneumatică de frânare, i-au făcut niște bibileli pe acolo, au rearmat-o, ce mai știu eu ce i-au făcut, dar au reușit să deblocheze, cât de cât, osia.

Ce vreau să spun este că mi-a plăcut de conductor, frate, avea sânge rece pe el, era valabil și bazat pe cunoștințele lui. Ceilalți angajați erau mai așa, no, dar el s-a apucat să verifice osiile și le indica tuturor unde să se uite, chestii. Chiar m-am simțit în siguranță.