Genele afectează relaționarea?
Fără a fi de musai acord cu soră-mea la faza cu salvatul vieților (cancerul este o boală, dragă. cum e gripa, plus că tocmai l-ai ucis pe Einstein și să nu mai spun că fix pe același principiu ar trebui să fie oprite serviciile medicale de urgență, ceea ce ar duce la moartea a 80% din populație în 30 de ani) cred că o influență semnificativă asupra vieții individului o are și materialul genetic.
Știu sigur că la noi în familie este genetic să te “împlinești” după 25 de ani și să porți ochelari. Deci clar n-o să fim niciunul dintre noi astronaut sau fotomodel. În schimb, cu toată modestia de rigoare, ne merge mintea la toți. De exemplu eu, evident. Nu am fost cel mai inteligent din liceu. Corect. Dar făcând raportul între inteligența nativă și inteligența cultivată, aveam cel mai bun raport de performanță, însemnând că-mi folosesc creierul mai bine. Ca și comparație, dacă eram mașină, nu aveam cel mai mare motor, dar raportul dintre putere și consum ar fi fost foarte bun. Da, știu, modestia.
Totuși, ca să nu ne abatem prea tare de la subiect, am observat, în timp, că alți oameni nu sunt așa. Nu au o inteligență feroce, sau un șarm anume, sau vreo sclipire sau mai știu eu ce. Și nu e vina lor, nu știu dacă li se poate reproșa asta. Nu cred și, oricum, n-ar fi corect.
În fine, pentru că fiecare are o opinie despre asta, și pentru că este interesant de văzut, trebuie să vă întreb: calitatea materialului genetic al unui potențial partener vă poate influența deciziile cu privire la relaționarea cu el (sex/ urmași) ?
„ceea ce ar duce la moartea a 80% din populație în 30 de ani) .”
Te rog nu ma fa sa ma bucur prea devreme! Ar fi minunat ceea ce zici tu acolo!
Dar din pacat nu ar muri atatia. Dramatizezi!
Si m-am referit doar la persoanele cu handicap si cele care sufera de o boala incurabila. Si cu siguranta nu as vrea urmasi cu aceste persoane (de sex nici macar nu poate fi vorba)!
Ce-i aia o boală incurabilă? Cancerul este o boală incurabilă?
Sa fim seriosi. Cati s-au vindecat de cancer? Cunosc cazuri care au tinut ani de tratamente si toti au ajuns la doi metri sub pamant.
Asta determină dacă o boală este incurabilă? Cazurile pe care le cunoști tu?
Degeaba iti tot explic ca nu ma intelegi. Nici nu ma pot gandi acuma la asa ceva ca ma duc la examen. 🙂 Lasa ca mai vorbim noi pe tema asta.
Dar poti sa-mi zici si mie cateva cazuri in care cineva s-a vindecat complet de cancer.
Știu câteva cazuri, dar nu pot să le dau numele public pe blog. Și chiar sunt niște oameni deosebiți.
In principiu, as evita sa aleg ca partenera de viata o persoana cu dizabilitati fizice, din considerente oarecum practice (imi doresc sa calatoresc foarte mult si, pentru asta, vreau o persoana care sa ma poata urma), dar mai presus de asta, voi evita persoanele cu dizabilitati psihice si aici nu ma refer la prieteni, ci strict la persoana pe care o voi alege ca partenera.
De ce nu te referi strict la prieteni ci doar la parteneră?
Pentru ca am cunoscut multi oameni misto care au anumite probleme. Totusi, gradul de implicare e diferit si prieteni poti avea oricati doresti 🙂 Ma rog, discutia e lunga.
=)) Interesant. Eu ce problemă am?
Din câte știu eu, nici una 🙂
😀 Ce elegant.
E interesant cum se transmit bolile la urmasi…
Sunt sigur că mulți ar prefera să nu știe.
Si eu consider cancerul o boala incurabila. Sansele sa te vindeci definitiv (sa nu apara iar peste juma de an) sunt extrem de mici. Avand in vedere cate decese se inregistreaza din cauza cancerului si pentru ca nu exista un remediu sigur, este pentru mine o boala incurabila.
Nu cred că există boală incurabilă. Acum 50 sau 100 de ani încă se mai murea de la gripă și pojar…
Esti cam optimist desi nu ai nici un motiv.
Hiv-ul se trateaza spre exemplu?
Păi hai să nu le amestecăm. Elton John de cât timp are virusul? 20 de ani? Și nici măcar nu prezintă simptomele vizibile. Plus că HIV-ul a fost prezent în umanitate vreo 30 de ani, o fracțiune de timp comparativ cu specia. Apoi, 80% dintre cancere copiilor sunt vindecabile. Ba, mai mult, din ce știu eu cancerele la copiii nu recidivează decât foarte rar.
Specia umană se deosebește de animale și prin aceea că poate acționa împotriva naturii.
In momentul de fata, poti sa traiesti bine-mersi cu HIV si sa ai o viata cat se poate de normala si lunga, cu medicamentele adecvate. Ma astept ca generatia noastra sa fie cea care va gasi leacuri eficiente si permanente pentru aceste probleme.
😀 Mie mi se pare că ești destul de optimist.
Probabil ca exista antidot la mult mai multe boli decat cunoastem noi…dar si asa suntem multi pe acest pamant si nu se stie cum sa se faca pentru reducerea populatiei dar in acelas timp si pentru cresterea natalitatii..daca se dau remedii pt bolile „incurabile” si nu mai moare nimeni inca 5-10 ani maxim si stam inghesuiti pe fiecare coltisor de pamant
Faptul că suntem mulți servește ca justificare a măcelăririi unora?
Refrindu-mă strict la întrebarea ta din ultimul paragraf, recunosc, calitatea materialului genetic al unui potențial partener îmi influenţează deciziile în mod radical vizavi de relaţia pe care aş putea să o am cu repectiva persoană. Au fost cazuri în trecut în care nu am ţinut cont de aspectul ăsta şi (indiferent că a fost mai devreme sau mai tîrziu) am ajuns să pun capăt relaţiei. Sunt de acord cu tine, capitolul „inteligenţă nativă” are un rol foarte important în dezvoltare fiecaruia… şi din păcate nu prea poţi umbla la el. Deci ori o ai, ori nu, e simplu.
😀 Interesant. De obicei oamenii se feresc să afirme public chestiuni din astea.
Eu încă tot n-am înțeles cum adică suntem prea mulți? Poate chinezii și indienii, dar nici ăia nu o s-o mai țină așa multă vreme, pentru simplul motiv că mulți dintre ei sunt proști și înapoiați și nu vor cu niciun chip să înțeleagă că nu te încurcă cu nimic dacă urmașul este fetiță. Tehnologiile moderne îi ajută să știe de dinainte sexul fătului și astfel să decidă întreruperea sarcinii în cazul în care acesta este de sex feminin. Acum seamănă vânt, dar în câțiva ani vor culege furtuna pentru că numărul de băieți nou-născuți este tot mai mare față de numărul de fete, iar pe măsură ce aceștia cresc, foarte mulți dintre ei nu au cu cine să se căsătorească și să producă urmași, lucru ce va genera o scădere a populației în acele zone (dacă vi se pare ireal, căutați gendercide pe Google).
Dacă această perspectivă este destul de îndepărtată (câteva decenii de-acum încolo), alta mai sumbră apare la orizont: o societate în care un mare număr de bărbați pe de o parte nu au familii, pe de altă parte au mai mult timp liber și mai mai multe frustrări, este o societate predispusă la declanșarea/ implicarea într-un război, și asta nu o spun eu, ci mulți oameni de știință.
Oricum ar fi, Pământul ăsta este destul de fragmentat, unele zone sunt subpopulate, altele sunt suprapopulate. Cei din zonele suprapopulate au câteva alternative:
– colonizarea spațială, dacă sunt în stare de asta
– construirea de orașe subterane, idem rândul precedent
– moartea
– controlul natalității
– emigrarea în zone subpopulate (emigrarea, nu ocuparea unor zone în care să devină majoritari)
Nu știu despre celelate, dar aia cu controlul natalității am văzut cu câtă inteligență se aplică.
Și genele? Ce zici despre ele?
Ca să fiu on topic, nu cred că propriile gene au vreo influență în modul în care unii oameni relaționează cu cei din jur pentru că e mai important cine te crește decât cine te naște – știu câteva cazuri, nu vorbesc din cărți.
Da, zestrea genetică a celorlalți ne influențează, mai ales că avem atâtea și atâtea preferințe fizice, dar și psihice.
Nu mi-e rușine să spun că aș evita persoanele cu dizabilități mentale, în timp ce nu m-aș feri de cele cu dizabilități fizice, nu de alta, dar ca să poți trăi lângă cineva cu probleme „la mansardă” cum se mai spune, trebui să fii sigur pe tine că nu ajungi să ai și tu probleme. Noah, eu mă cunosc foarte bine și știu că n-aș fi în stare, motiv pentru care prefer să previn decât să tratez.
De multe ori, oamenii cu dizabilități fizice învață să le compenseze printr-un creier mai activ, lucru foarte lăudabil și foarte motivant pentru cei de pe margine.