Încet – încet, adevărul iese la iveală
Că tot mi-am adus aminte de cerșetorul ăla de pe acceleratele 1766 și 1829A, depsre care în mai multe rânduri v-am povestit, mi-am adus aminte o fază, că tot a intrat acum două minute în compartiment și mi-a adus aminte.
El cică stă pe undeva prin cartierul Mănăștur din Cluj, din ce mi-a povestit cineva care stă pe lângă el. Iar adevărul mai complet ar fi că este exploatat de un țigan pe care l-am văzut azi și care, ca un făcut, s-a postat lângă ușa compartimentului meu.
Am încercat să-i fac o poză cu telefonul, dar stă ferit. Este un tip cu o geacă albă din ceva material subțire și sport, ca de foiță, o șapcă albastră, pe la vreo 30 de ani din ce-mi dau seama, destul de solid și cu un pic de mustăcioară. Și ce mă enervează este că mafia astea este mână în mână cu controlorii care, altfel, ar putea opri toată nesimțirea asta.
Doar că nu vor.
Cere-i unui controlor sa-l zboare. Daca nu-l zboara, cere-i tu datele si spune-i ca faci reclamatie. Poate ca o sa-i doara fix undeva de reclamatia ta. Da’ daca te inveti sa-i inunzi cu reclamatii si se invata si altii… se schimba putin datele problemei…
=D Da, clar așa o să fac. =D
Apropo, tehnica de facut poze fara sa observe nimeni: cu barbia sprijinita pe telefon, uitandu-te in gol, iti tot mangai cu degetul latura aia a telefonului unde ai butonul. Ai grija sa ai telefonul pus pe silent si sa nu ai activata vreo optiune sa scoata vreun sunet cand apesi vreun buton. Asa am facut poze chiar sub botul paznicilor in locuri in care n-aveam voie.
=D Da, este bună tehnica asta. =D