Privești în zare, absent(ă) și tăcut(ă), dar ochii tăi nu văd soarele topindu-se sub orizontul mut. Te-aș întreba ce vezi, dar cuvintele s-ar putea dovedi incapabile să redea nimic din minunile ascunse în gândurile tale.

Așa că te întreb, drag cititor, când privești în gol, cât de departe privești, de fapt, în sufletul tău? Cât de profundă este introspecția ta? Cu riscul să fiu indiscret, te-aș întreba chiar și ce te doare. Pentru că știu, introspecția nu este o cauză ci un efect al unei dureri externe, este căutarea unei soluții pe care ceilalți nu ți-o pot oferi.