Azi dimineaţă cum dormeam eu ca un prunc cu pisica în braţe şi liniştit ca pe o plajă exotică numai ce mă trezeşte un zgomot puternic. N-aş vrea să fiu paranoic şi să zic că s-a întâmplat ceva, dar…

… Ceva necurat se petrecea oricum. Un cârd imens de ciori făcea o gălăgie de nedescris. Mă trezise din somnul de frumuseţe. Erau multe, multe de tot şi făceau nişte zgomote incredibile, de zici că se lluau la omor nu alta. Infernal. Cra – cra şi cum naiba mai fac ele de se zbârlise pielea pe mine ca-n filmul The Day After Tomorrow când păsările migrau deasupra New York-ului.

Io ştiam că ciorile nu migrează. Or, la ora 7 şi 40 de minute aia făceau. 10 minute era ciripitul de pe lume. Mă rog, cârâitul. Oricum, a fost nasol. Să mă bage în sperieţi nu alta. Noroc că mâţa era liniştită şi n-o semnalat vreun cutremur. Da, am mâţă anti-cutremur. Da, ştiu că un câine te apără de hoţi şi de duşmani. Dar pisica mea mă apără de pereţi căzuţi şi alte asemenea lucruri de Doamne – fereşte.

Am precizat că noi în Vale nu prea avem ciori? Că n-au ce cereale să mănânce. Dar avem câţiva porumbei de-ai crescătorilor particulari.